Supravegherea angajaților prin tehnologia „Bossware”
Programele de monitorizare a angajaților, cunoscute sub denumirea de „bossware”, sunt utilizate de mii de companii pentru a urmări locația salariaților, ritmul de lucru, activitatea din aplicații și, în unele cazuri, chiar și accesarea camerelor dispozitivelor de serviciu. Aceste tehnologii, îmbunătățite cu ajutorul inteligenței artificiale, pot crea un profil detaliat al angajatului pe baza datelor colectate.
Legalitatea utilizării „Bossware” în România
În România, utilizarea acestor sisteme nu este automat ilegală. Totuși, angajatorii trebuie să justifice măsura supravegherii, să informeze angajații în prealabil și să demonstreze că metodele mai puțin intruzive nu au avut succes. Monitorizarea angajaților trebuie să se conformeze legislației naționale, în conformitate cu articolul 5 din Legea nr. 190/2018, care impune ca interesul legitim al angajatorului să prevaleze asupra drepturilor salariaților.
Impactul tehnologiilor de supraveghere asupra angajaților
Instrumentele de monitorizare au fost adoptate pe scară largă în timpul pandemiei și continuă să fie folosite pentru urmărirea angajaților. Unele programe permit chiar accesarea camerelor telefoanelor sau laptopurilor de serviciu. O investigație realizată de Associated Press a relevat că angajatorii măsoară durata activităților angajaților, iar datele personale pot ajunge la sute de companii prin intermediul unor aplicații de monitorizare.
Condiții de utilizare a sistemelor de monitorizare
Conform legii, angajații trebuie informați complet și explicit despre supravegherea care îi vizează. Angajatorul trebuie să consulte sindicatul sau reprezentanții personalului, să demonstreze că metodele mai puțin invazive nu au fost eficiente și să limiteze perioada de păstrare a datelor, care nu poate depăși, în mod obișnuit, 30 de zile.
Precedente legale și drepturile angajaților
Un caz semnificativ în acest context este Bărbulescu împotriva României, analizat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a stabilit că autoritățile române nu au protejat suficient dreptul angajatului la viață privată și la secretul corespondenței. Hotărârea nu interzice monitorizarea, dar subliniază necesitatea unui echilibru între interesele companiei și drepturile angajaților.
Concluzie
Utilizarea tehnologiilor de monitorizare a angajaților ridică întrebări importante privind echilibrul între eficiența operațională a companiilor și respectarea drepturilor fundamentale ale salariaților. Este esențial ca angajatorii să respecte legislația în vigoare și să asigure transparența în privința practicilor de supraveghere.
