Misterele nopții la Școala Centrală din București
Școala Centrală din București, cu o istorie de peste 170 de ani, este locul unde se desfășoară o legendă captivantă despre o tânără elevă pe nume Anca, despre care se spune că și-ar fi găsit sfârșitul în fostul pension de fete. Spiritul acesteia ar cutreiera clădirea, iar unele persoane susțin că îi pot auzi pașii după lăsarea serii.
Istoria Școlii Centrale
Instituția a fost înființată pe 19 martie 1851, prin aprobarea domnitorului Barbu Știrbey, ca „Pensionat Domnesc de Demoazele”, destinat fiicelor demnitarilor care au servit statul. Deschiderea oficială a avut loc pe 20 noiembrie 1852. Primele eleve au fost selectate dintre fetele ofițerilor și marilor familii boierești, având între 7 și 11 ani și primind o alocație anuală de 60 de galbeni.
Educația oferită includea limba română, franceză, germană, științe exacte și arte, precum și activități practice. Clădirea actuală, proiectată de arhitectul Ion Mincu, a fost inaugurată în 1890 și se remarcă prin curtea interioară și galeria cu arcade sprijinite pe coloane.
Viața de internat și reguli stricte
Din 1861, viața de internat a fost reglementată prin reguli stricte. Intrarea sau ieșirea din clădire era interzisă după ora 22:00, iar profesoarele dormeau în dormitoarele elevelor pentru a le supraveghea. Uniformele erau diferite în funcție de vârstă, cu fetele mai mici purtând rochii în carouri albe și roșii, iar cele mai mari rochii gri cu alb.
Legenda Ancăi
Povestea Ancăi a fost transmisă de-a lungul generațiilor, având mai multe versiuni. Unele relatări plasează evenimentele în perioada interbelică, iar altele în perioada comunistă. Cea mai populară variantă vorbește despre o dragoste interzisă, în urma căreia Anca ar fi fost despărțită de iubitul ei și și-ar fi găsit sfârșitul în internat. De asemenea, există o variantă conform căreia Anca ar fi suferit de o boală gravă, ascunsă de familie și profesori, iar moartea ei ar fi rămas un secret.
Fantoma Ancăi
Legendele despre Anca continuă să circule printre fostele eleve și angajații școlii. După lăsarea serii, pe coridoarele instituției s-ar auzi pași, iar silueta ei ar apărea în apropierea vechilor dormitoare. Fantoma ar purta uniforma elevelor de odinioară, iar apariția ei ar fi de scurtă durată, dispărând înainte de a putea fi distins chipul.
Concluzie
Povestea Ancăi rămâne una dintre cele mai misterioase legende asociate cu Școala Centrală din București, îmbinând istoria educațională cu mituri urbane care fascinează și astăzi comunitatea.
