Cauzele înfrângerii republicanilor în alegerile din SUA
Inflația persistentă, scumpirea benzinei după izbucnirea războiului din Iran, stagnarea pieței muncii și inegalitățile economice sunt printre explicațiile invocate de analiști pentru înfrângerea republicanilor în alegerile de la jumătatea mandatului.
Deși economia americană continuă să crească, mulți alegători resimt o scădere a nivelului de trai, deoarece veniturile nu țin pasul cu prețurile, iar beneficiile creșterii economice ajung în special la cei mai bogați.
Inflația a atins până la 9% în președinția lui Joe Biden, în plină relansare economică după pandemia covid-19, după care a scăzut și s-a apropiat de ținta de 2% a Fed, Banca centrală americană. Însă taxele vamale, iar apoi Războiul din Iran au făcut-o să crească, de-acum la 3,7% pe un an, potrivit indicelui prețurilor la consum (CPI), fără să dea semne de încetinire.
Benzina s-a scumpit cu 38%. Americanii resimt tot mai puternic creșterea costului vieții. La unele produse, creșterea este mult mai puternică: benzina, atât de importantă pentru americanii foarte dependenți de mașina lor, este cu 38% mai scumpă decât înainte de război.
Însă alegătorii nu sunt sensibili doar la scumpirile de moment, declară Gregory Daco. Ei sunt sensibili la valsul neîncetat al etichetelor de peste cinci ani. “Este ca o pietricică în pantof. La început este jenant, dar nimic mai mult. Cu timpul devine tot mai iritant. Este ceea ce observăm în cazul inflației”, apreciază el.
În timpul campaniei, Donald Trump și republicanii și-au acuzat opozanții de faptul că montează piesă cu piesă o criză a “puterii de cumpărare”.
Însă ceea ce este cel mai greu pentru democrați abia începe, chiar deținând controlul Congresului. “Ei vor avea un impact limitat asupra problemei, chiar dacă este un subiect major pentru ei, pentru că Congresul nu dispune de instrumente care să le permită să acționeze asupra cauzelor principale ale inflației: taxele vamale și Războiul din Iran”, scrie într-o notă un economist la Unicredit, Jonathan Schroer.
Cu atât mai mult cu cât încetinirea pieței muncii – prezentată ca “puțin activă” și cu o marjă mică de creștere de către economiști – constituie altă problemă de gestionat.
Și mai mult, veniturile nu urmează inflația, ceea ce înseamnă că majoritatea salariaților își vede puterea de cumpărare erodându-se în mod treptat. Desigur, nivelul șomajului rămâne slab, iar crearea de locuri de muncă continuă, însă ele se concentrează în sectoare puține, ca de exemplu sănătatea, educația și construcțiile.
“Majoritatea celor care vor un loc de muncă au unul”, declară Gregory Daco, “însă ei nu sunt neapărat mulțumiți de condițiile de muncă”.
Mai larg, dacă creșterea rămâne robustă (+3,4% în ritm anualizat pe trimestrul trei), economiștii sunt îngrijorați să o vadă repartizându-se tot mai prost în rândul populației, cei cu venituri mari profitând în mod disproporționat și permițând susținerea consumului prin cheltuielile lor.
În mai, când Wall Street-ul atingea recorduri, economiști de la Fed își exprimau îngrijorarea față de o “creștere remarcabilă” a insecurității alimentare în prima economie mondială. Ei estimau că economia americană devine o “economie în K”, în care cei mai bogați continuă să se îmbogățească, în timp ce oportunitățile economice ale celorlalți se reduc.
