Bugetul pentru 2027: O prioritate pentru dezvoltarea economică
Ministerele trebuie să finalizeze vineri transmiterea propunerilor de cheltuieli pentru bugetul anului viitor, iar Ministerul Finanţelor va stabili apoi limitele bugetare, pe baza cărora Guvernul va decide ce finanţează, ce amână şi la ce renunţă, a anunţat social-democratul Mihai Fifor.
Este, probabil, una dintre cele mai importante decizii economice ale acestui sfârşit de an. Pentru că bugetul pe 2027 trebuie să răspundă unei întrebări mult mai serioase decât cât poate cheltui statul: cu ce resurse şi prin ce măsuri va fi pus în aplicare Programul de guvernare? Din informarea prezentată ieri (n.r. – joi) de ministrul Finanţelor, Alexandru Nazare, rezultă un detaliu care merită toată atenţia. Ministerelor li s-a cerut nu doar să fundamenteze cheltuielile, investiţiile şi necesarul de personal, ci şi să clarifice proiectele, programele şi măsurile care nu vor mai fi finanţate începând cu 2027.
Aici trebuie să se vadă schimbarea de viziune cerută de PSD: de la austeritate şi reduceri de cheltuieli ca scop în sine, la un buget orientat spre relansare economică, investiţii şi protejarea puterii de cumpărare, prin eficientizarea statului şi eliminarea risipei, a arătat Fifor, într-o postare pe Facebook.
Potrivit acestuia, eficientizarea statului şi susţinerea dezvoltării economice trebuie să facă parte din aceeaşi logică bugetară.
Reducerea cheltuielilor neproductive eliberează resurse, iar investiţiile şi măsurile care stimulează economia contribuie, la rândul lor, la consolidarea veniturilor publice. Numai că spaţiul de manevră este deja îngust. După primele nouă luni ale anului, deficitul bugetar este de aproximativ 78,5 miliarde de lei. Dobânzile plătite pentru datoria publică depăşesc 50 de miliarde, în timp ce investiţiile publice se apropie de 108 miliarde. Pentru fiecare doi lei investiţi, România cheltuieşte aproape un leu cu dobânzile.
În 2027, ecuaţia devine şi mai dificilă. Finanţările disponibile prin PNRR se diminuează, cu un impact estimat de ministrul Finanţelor la echivalentul a 1,5% din PIB. Fondurile de coeziune pot prelua o parte din finanţare, dar nu automat şi nu pentru orice proiect, a precizat Fifor.
Ceea ce nu se finalizează sau nu găseşte o sursă alternativă poate ajunge să apese asupra bugetului naţional, a menţionat social-democratul. În acelaşi timp, cresc obligaţiile pentru apărare, iar statul trebuie să finanţeze angajamentele sociale şi investiţiile deja începute, mai spune el.
La toate acestea se adaugă obligaţiile financiare acumulate: facturi neachitate pentru lucrări publice, decontări întârziate, drepturi stabilite prin hotărâri judecătoreşti, inclusiv cele ale magistraţilor, şi riscuri financiare precum litigiul cu Pfizer. Nu toate sunt datorii exigibile şi nici nu au acelaşi tratament contabil. Dar toate trebuie evaluate, cu sume, termene şi impact bugetar.
Înainte de a decide cât alocăm dezvoltării în 2027, trebuie să ştim cât din buget este deja angajat pentru obligaţiile trecutului. Cu atât mai mult cu cât reducerea deficitului prin amânarea unor plăţi sau investiţii nu înseamnă neapărat reducerea costurilor statului, ci poate doar transferarea lor în anul următor. Iar blocarea unor proiecte productive pentru respectarea unui plafon de cheltuieli poate afecta tocmai activitatea economică din care statul ar trebui să încaseze mai multe venituri, a transmis Mihai Fifor.
El a subliniat că Sorin Grindeanu a insistat asupra menţinerii investiţiilor, respectării angajamentelor sociale şi evitării unor noi majorări de taxe, iar Alexandru Nazare şi premierul Luca Niculescu au pus accent pe disciplina cheltuielilor, eficientizarea statului şi reducerea deficitului.
Aceste obiective nu sunt incompatibile. Dar compatibilitatea lor trebuie demonstrată prin cifre, nu doar afirmată în declaraţii politice. Guvernul trebuie să arate limpede la ce programe renunţă, ce economii obţine, ce investiţii duce mai departe şi, mai ales, cum finanţează angajamentele asumate prin Programul de guvernare.
Pentru că o construcţie bugetară credibilă nu se poate limita la repartizarea unor plafoane de cheltuieli. Ea trebuie să arate şi ce rezultate economice urmăreşte statul prin utilizarea resurselor disponibile. De data asta, bugetul nu va mai fi doar un exerciţiu de încadrare în plafoane şi de finanţare a funcţionării statului. Bugetul pe 2027 trebuie să fie, înainte de toate, un instrument de dezvoltare economică, de susţinere a investiţiilor şi de protejare a nivelului de trai. Pentru că un buget responsabil nu este doar cel care reuşeşte să reducă deficitul, ci şi cel care creează condiţiile economice pentru ca România să poată susţine această reducere în anii următori, a concluzionat Fifor.
