Sarcinile comunității preistorice
Cercetătorii de la Universitatea din Copenhaga au extras ADN uman și urme biologice din bucăți de rășină de mesteacăn, oferind indicii prețioase despre viața de zi cu zi a comunităților neolitice. Rășina de mesteacăn, cel mai vechi material sintetic folosit de oameni, era obținută prin fierberea scoarței de mesteacăn, rezultând un tar negru, lipicios, utilizat pentru a fixa unelte de piatră, pentru a repara vase crăpate sau chiar ca gumă de mestecat.
Analiza mostrelor
Studiul a implicat analiza a 30 de mostre din rășină, inclusiv bucăți mestecate, unelte și vase reparate, provenind din așezări neolitice din jurul Alpilor. Condițiile umede din aceste zone au favorizat păstrarea rășinii și a materialului biologic. Din cele 19 mostre care au furnizat ADN uman, cercetătorii au reușit să stabilească sexul în 16 cazuri. Toate bucățile de rășină utilizate pentru unelte aveau ADN masculin, în timp ce cele pentru repararea vaselor aveau ADN feminin. Acest lucru sugerează că bărbații se ocupau mai mult de fabricarea uneltelor, iar femeile de întreținerea vaselor.
Indicii despre alimentație
Bucățile de rășină mestecată conțineau urme de grâu, orz și alune, iar vasele reparate păstrau urme de mazăre, alune și carne de oaie. Uneltele fixate cu rășină conțineau ADN de pește și mistreț, iar urmele de rășină de pin sugerează utilizarea acesteia pentru a face tarul mai lipicios.
Microbi și sănătatea orală
Rășina păstrează microbi din gura oamenilor preistorici, oferind o imagine diferită față de studiile anterioare. Aceasta poate contribui la înțelegerea sănătății orale a oamenilor din acea perioadă.
Impactul studiului
„Este uimitor că putem ajunge atât de aproape de oamenii din trecut, să știm cine a mestecat rășina sau cine a reparat vasele”, a declarat Anna White, genetician la Universitatea din Copenhaga. Studiul are un potențial mare, mai ales în regiunile unde rămășițele umane sunt rare.
Aceste descoperiri oferă o nouă perspectivă asupra organizării sociale și obiceiurilor alimentare ale comunităților neolitice, îmbogățind cunoștințele despre viața lor cotidiană.
