Transformarea Departamentului de Stat sub influența lui Stephen Miller
Schimbările istorice în politica de imigrație a SUA sub administrația Trump au fost dictate de Stephen Miller, „țar” al imigrației, care a transformat operațiunile de vize și refugiați ale Departamentului de Stat într-un „fief” personal. În fiecare dimineață, un cerc restrâns de diplomați conservatori, aliați ai lui Miller, participă la ceea ce este cunoscut ca „apelul lui Stephen Miller”, o discuție interagenție despre măsurile de imigrație. Aceste apeluri sunt conduse de Miller, consilierul pentru securitate internă al Casei Albe.
Strategia de imigrație a administrației Trump
În cadrul apelurilor, Miller își presionează colegii pentru a accelera negocierile cu țările terțe privind acceptarea deportaților și pentru revocarea vizelor criticilor politicii Israelului. Influența lui Miller face parte dintr-o strategie mai largă de instalare a „oamenilor de încredere” în funcții cheie, transformând Departamentul de Stat într-o „mașină antiimigrație”. De la începutul mandatului lui Trump, SUA au revocat mii de vize, au impus interdicții totale sau parțiale pentru imigranți din 19 țări și au anunțat că vor accepta doar 7.500 de refugiați în anul următor, priorizând sud-africanii albi.
Pivotul către imigrație ca prioritate de politică externă
Diplomații au observat că concentrarea pe imigrație reprezintă o schimbare semnificativă față de abordările anterioare, care puneau accent pe facilitarea migrației legale. Un oficial de rang înalt din Departamentul de Stat a menționat că problemele de migrație au devenit un pilon cheie al politicii externe a Statelor Unite, o direcție care ar putea persista pe termen lung.
Rolul lui Christopher Landau și comunitatea conservatoare de diplomați
Deputatul secretar de stat, Christopher Landau, un aliat al lui Miller, participă frecvent la aceste apeluri, susținând o politică de imigrație mai strictă. De asemenea, au fost formate comunități conservatoare de diplomați, precum Ben Franklin Fellowship, care contestă politicile pro-diversitate ale administrațiilor anterioare. Miller își exercită influența asupra diplomaților, cerând rapoarte detaliate și actualizări de statut în legătură cu deportările.
Critici și reacții la politicile de imigrație
Critici precum Kamala Harris l-au numit pe Miller un supremacist alb, iar Southern Poverty Law Center a caracterizat politicile sale ca fiind „rasiste și draconice”. Un oficial al Casei Albe a declarat că apelurile nu sunt neobișnuite și că afirmațiile despre Miller ca fiind „fief personal” sunt inexacte. Se subliniază că întreaga administrație colaborează pentru a implementa agenda președintelui Trump.
Îngrijorări legate de transparență și politicile administrative
Apelurile lui Miller sunt ținute în strictă secretomanie, fără briefinguri publice, iar diplomații se plâng de lipsa de transparență. Aceste apeluri zilnice sunt concentrate pe detalii specifice ale politicilor de imigrație, iar criticii au exprimat îngrijorări că numirile recente ale diplomaților se bazează pe convingeri ideologice și nu pe realizări profesionale.
Concluzie
Impactul lui Stephen Miller asupra Departamentului de Stat și politicile de imigrație ale SUA subliniază o schimbare profundă în direcția diplomatică a țării, cu implicații pe termen lung asupra relațiilor internaționale și asupra modului în care Statele Unite își definesc prioritățile în materie de imigrație.
Ce se întâmplă în Departamentul de Stat e destul de îngrijorător. Redirecționarea atenției către imigrație pare să fie o strategie riscantă, care poate afecta multe vieți. Mă întreb ce consecințe pe termen lung va avea această abordare.
E fascinant cum un singur om poate influența atât de mult politica unei țări. Stephen Miller pare să aibă o viziune foarte clară, dar oare este cu adevărat în interesul poporului american? Cred că trebuie să ne gândim serios la aceste schimbări.
Personal, nu cred că e bine ca imigrația să devină principalul subiect de discuție în toate birourile guvernamentale. Există și alte probleme care necesită atenție urgentă! Mi se pare că s-a pierdut din vedere imaginea de ansamblu.
Sunt curios dacă aceste „fiefuri” vor duce la o politică mai coerentă sau doar la mai mult haos. E greu de crezut că toată lumea va fi mulțumită cu această abordare. Poate ar trebui să vedem și perspectivele celor afectați direct.
Mi se pare extrem de preocupant că niște decizii atât de importante sunt luate fără prea mult dialog public. Oare ne îndreptăm spre un tipar periculos? Ar trebui să ne mobilizăm pentru a cere transparență și implicare civică!