Descoperiri subterane în Milano
Un spital istoric din Milano, cunoscut sub numele de Ca’ Granda, a fost primul spital laic din Europa, având o abordare universală în tratarea pacienților, indiferent de etnie sau religie. Această instituție a marcat o schimbare semnificativă în îngrijirea medicală a secolului al XVII-lea, facilitând accesul persoanelor sărace la îngrijire medicală.
Studiile bioarheologice
Începând din 2018, o echipă de cercetare condusă de bioarheologul Mirko Mattia de la Universitatea din Milano a început să examineze rămășițele descoperite în criptele spitalului. Proiectul urmărește să înțeleagă starea de sănătate, alimentația și consumul de substanțe al pacienților din această instituție, concentrându-se în special pe cei mai săraci locuitori ai orașului.
Structura spitalului
Ca’ Granda era considerat unul dintre cele mai avansate spitale din Europa, având o infrastructură complexă care includea sistem de canalizare, bucătării, spălătorii și farmacii. În secolul al XVII-lea, sub biserica Chiesa della Beata Vergine Annunziata, s-a construit o criptă cu 14 camere, servind ca loc de înhumare pentru săraci. Cadavrele erau aruncate în camerele boltite, formând un morman conic, denumit talus conic, care se extindea pe măsură ce se adăugau noi decedați.
Studii asupra rămășițelor
Cercetările au arătat că cripta a fost gândită ca un loc temporar de depozitare a cadavrelor, însă mediul umed și prost ventilat a dus la o conservare neobișnuită a acestora. În 1693, cripta a fost închisă din cauza mirosului insuportabil și a dificultății de recuperare a cadavrelor. De asemenea, a fost deschis un nou loc de înhumare, Rotonda della Besana, care a funcționat timp de încă 50 de ani.
Descoperiri arheologice
Studiul criptei a început în 2010, iar artefactele descoperite au fost puține, deoarece Ca’ Granda vindea obiectele personale ale morților. Totuși, cercetătorii au descoperit cinci monede de aur vechi, ceea ce sugerează că un negustor ambulant a înghițit aceste monede pentru a-și ascunde averea înainte de a fi internat.
Consumul de substanțe și dieta
Analizele a peste 300.000 de oase au scos la iveală o populație diversă, afectată de boli și malnutriție. Oasele arată intervenții chirurgicale și tratamente cu metale grele. De asemenea, au fost descoperite urme de droguri, inclusiv canabis și cocaină, și o varietate de alimente, precum grâu, orz, sorg și dovada influenței alimentelor din Lumea Nouă prin prezența amidonului de cartof.
Concluzie
Studiile asupra criptei de sub Ca’ Granda oferă o imagine detaliată asupra vieții și sănătății populației sărace din Milano în secolul al XVII-lea, îmbogățind înțelegerea noastră asupra istoriei sociale și medicale a acelei epoci.
Ce descoperire fascinantă! E greu de imaginat ce povești ar putea spune rămășițele acestor pacienți. Cred că ar trebui să ne gândim mai serios la modul în care tratăm memoria celor care au suferit.
Mă întreb cum a fost viața acelor oameni în secolul XVII, având în vedere condițiile medicale de atunci. În comparație cu tehnologia modernă, pare că am evoluat enorm, dar parcă uităm uneori cât de mult ne datorează cei din trecut.
Este impresionant să aflăm despre primul spital laic din Europa. Dar sunt și puțin sceptic: oare nu s-ar putea ca aceste descoperiri să fie folosite pentru a promova turismul?
Fascinante toate aceste mistere subterane! Mi-ar plăcea să aflu mai multe despre analizele făcute pe rămășițe; poate reușesc să ofere indicii despre boli vechi sau obiceiuri ale vremii.
Nu pot să nu mă gândesc la cele 10.000 de suflete și la poveștile lor nespuse. Este un reminder trist, dar necesar despre fragilitatea vieții umane și despre ce sacrificii s-au făcut pentru avansarea medicinei.
Sunt curios dacă autoritățile locale vor lua măsuri pentru a conserva această zonă istorică sau dacă totul va fi lăsat de izbeliște. Istoria merită respectată și păstrată!