A dezvăluit realitatea din El Fasher
În ultimele luni, militanții de pe marginea orașului El Fasher au întrebat pe cei care au reușit să scape din acest oraș asediat dacă Mohamed Khamis Douda mai era în interior. Aceștia au distribuit videoclipuri amenințându-l cu moartea, sperând că vor ajunge la activist. Chiar și în condițiile de foame și frică resimțite sub asediu și bombardament, Douda a rămas în El Fasher, lucrând constant pentru a informa lumea despre ceea ce se întâmpla cu oamenii din zonă. Pe 26 octombrie, Forțele Rapide de Sprijin din Sudan (RSF) au cucerit orașul, iar pentru Douda a fost prea târziu. Prietenii și familia sa au confirmat moartea lui.
Rolul lui Douda în criza umanitară
În calitate de purtător de cuvânt al taberei de strămutați Zamzam din regiunea Darfur, Douda s-a aflat în centrul uneia dintre cele mai mari catastrofe umanitare din lume. Rănit în timpul unui masacru comis de RSF în aprilie, în care sute de civili au fost uciși, a fost transportat în El Fasher. De atunci, a fost în contact regulat cu presa, descriind supraviețuirea zilnică într-un loc care părea condamnat să cadă în mâinile RSF.
Condițiile de viață din El Fasher
În perioada premergătoare asaltului, RSF a restricționat accesul locuitorilor din El Fasher la alimente, apă și medicamente, construind bariere de pământ pentru a controla mișcările. Douda a relatat despre viața sa zilnică, în care foamea și bombardamentele constante erau principalele sale preocupări.
Pe 4 august, el a descris cum se trezește obosit de eforturile zilei anterioare, luptând cu foamea și ascultând sunetele dronelor și exploziilor. La sfârșitul lunii august, a menționat că nu mai putea ieși din casă pentru a obține mâncare din cauza atacurilor dronelor.
Acțiunile lui Douda
Pe lângă lupta pentru supraviețuire, Douda a încercat să ajute comunitatea sa, livrând alimente și apă, documentând abuzurile și organizând înmormântări. Activitatea sa a atras atenția RSF, mai ales după ce a dezvăluit informații despre mercenarii columbieni care luptau în apropierea orașului.
Ultimele zile înainte de căderea orașului
Pe 24 septembrie, Douda a raportat că nu mai putea ieși din casă din cauza amenințărilor din partea RSF. Deși a continuat să ofere actualizări prin rețelele sociale, situația nu s-a schimbat. La scurt timp după atacul din 26 octombrie, au început să apară știri despre arestări și ucideri ale activiștilor, inclusiv ale lui Siham Hassan, fost membru al parlamentului.
Impactul asupra societății civile din Sudan
Campania Avaaz a ridicat semne de alarmă cu privire la vânătoarea activiștilor de către RSF. Shayna Lewis, de la organizația „Preventing and Ending Mass Atrocities”, a descris moartea lui Douda ca pe o pierdere majoră pentru comunitatea civilă din Sudan, subliniind că aceasta reprezintă o pierdere generațională pentru activiștii sudanezi.
Concluzie
Moartea lui Mohamed Khamis Douda ilustrează riscurile extrem de mari cu care se confruntă activiștii din Sudan, evidențiind nevoia urgentă de acțiune internațională pentru a proteja drepturile omului și a sprijini comunitățile afectate de conflict.
Așa ceva e cutremurător! E greu de înțeles cum se poate ajunge la asemenea atrocități și câte vieți nevinovate sunt afectate. Sper să fie găsite soluții pentru a ajuta acești oameni.
Mă întreb cât de multe informații ascunse există despre ceea ce se întâmplă în Sudan. Pare că media nu pune accent pe aceste probleme, iar adevărul este distorsionat. Ar trebui să ne preocupe mai mult soarta celor care suferă acolo.
Nu pot să cred că un om a avut curajul să dezvăluie realitatea dintr-un loc atât de periculos. Asta arată cât de important este activismul și cum vocea unui singur individ poate schimba perspectivele asupra unor conflicte grave.
E uimitor cum eroii adevărați sunt adesea uitați sau chiar persecutați pentru curajul lor. Cred că ar trebui să discutăm mai mult despre această situație și să facem presiuni pentru schimbare, altfel va fi prea târziu.
Pe mine mă neliniștește faptul că acest oraș continuă să fie sub asediu fără nicio intervenție internațională semnificativă. De ce nu vedem reacții mai puternice din partea comunității globale? Parcă uneori suntem lipsiți de empatie față de tragediile altora.