Deportarea venezuelenilor în El Salvador
Peste 252 de venezueleni expulzați în El Salvador în cadrul politicii de deportare în masă a lui Donald Trump au suferit torturi sistematice și abuzuri prelungite, inclusiv agresiuni sexuale, conform unui raport publicat recent. Raportul, realizat de Human Rights Watch (HRW) și Cristosal, evidențiază că condițiile din centrul de detenție „Cecot” din El Salvador au încălcat standardele minime ale ONU pentru tratamentul prizonierilor.
Condiții inumane și violențe sistematice
Raportul menționează „condiții inumane în închisoare, inclusiv detenție în regim de izolare prelungită și hrană inadecvată”. Organizațiile acuză administrația Trump de complicitate voită în suferințele deportaților, afirmând că aceasta a ordonat deportarea bărbaților, fiind pe deplin conștientă că aceștia vor fi maltratați sau chiar expuși unor amenințări la adresa vieții lor.
Apel la o investigație independentă
HRW și Cristosal solicită o „investigație independentă” din partea Departamentului de Justiție al SUA, deși recunosc că perspectiva este puțin probabilă. De asemenea, cer administrației Trump să înceteze deportarea cetățenilor din alte țări către El Salvador.
Complicitatea SUA și abuzurile din închisori
Raportul compară complicitatea Statelor Unite în torturile sistematice cu scandalul de la închisoarea Abu Ghraib din Bagdad. Juanita Goebertus, directorul HRW pentru Americi, a declarat: „Am ajuns la concluzia că administrația Trump este complice în tortura sistematică și disparițiile forțate ale venezuelenilor trimiși în El Salvador”. Aceasta a adăugat că administrația știa că trimite oameni într-un loc unde puteau fi torturați și expuși unor riscuri letale.
Finanțarea regimului salvadorian
Administrația Trump a plătit regimul salvadorian al președintelui Nayib Bukele suma de 4,7 milioane de dolari pentru a acoperi costurile detenției. Noah Bullock, directorul executiv al Cristosal, a acuzat administrația Trump de „angajarea sistemului penitenciar salvadorian ca un prop într-o teatră a cruzimii”.
Experiențele traumatizante ale deportaților
Raportul detaliază condițiile dificile de detenție ale venezuelenilor, mulți dintre ei solicitanți de azil din regimul autoritar al președintelui Nicolás Maduro. Aproape jumătate dintre deportați nu aveau antecedente penale, deși oficialii i-au acuzat că sunt membri ai bandei organizate Tren de Aragua. Numai 3% dintre ei au fost condamnați în SUA pentru crime violente.
Deținuții au fost supuși bătăilor constante și altor forme de abuz, inclusiv cazuri de violență sexuală. Aceste abuzuri constituie tortură conform legislației internaționale privind drepturile omului. Un fost deținut a relatat că directorul centrului le-a spus sositorilor: „Ați ajuns în iad”.
Abuzuri în fața autorităților internaționale
Raportul menționează că bătăile erau aplicate pentru infracțiuni minore, cum ar fi vorbitul prea tare sau solicitarea de tratament medical. Unii deținuți au fost bătuți după vizitele Comitetului Internațional al Crucii Roșii și ale secretarului pentru securitate națională al SUA, Kristi Noem.
Consecințele tratamentului inuman
Trei prizonieri au raportat abuzuri sexuale, inclusiv un bărbat care a fost obligat să efectueze sex oral asupra unui gardian. Abuzurile sexuale erau mai răspândite, dar nu erau raportate din cauza stigmatizării sociale. Cei trei bărbați au fost eliberați în iulie ca parte a unui acord cu regimul lui Maduro.
Tratamentul rezervat venezuelenilor reflectă un „tipar mai larg în închisorile salvadoriene”, unde 90.000 de salvadorieni au fost arestați arbitrar, dispăruți și supuși torturii sistematice în ultimii trei ani, provocând moartea a cel puțin 420 de oameni, potrivit investigațiilor. Există dovezi credibile că guvernul salvadorian ar putea comite crime împotriva umanității în cadrul sistemului său penitenciar.
Concluzie
Raportul subliniază gravitatea abuzurilor din închisorile salvadoriene și implicarea Statelor Unite în aceste violări ale drepturilor omului, cu implicații profunde pentru relațiile internaționale și politica de azil.
Nu înțeleg cum este posibil ca astfel de abuzuri să se petreacă în plină epocă a drepturilor omului. Oare cine răspunde pentru suferința acestor oameni?
E trist să vezi cum politicile externe pot duce la situații atât de dramatice. Deportarea nu ar trebui să fie o soluție, ci mai degrabă ajutorul celor care fug de violență și nesiguranță.
Mă întreb dacă vor exista consecințe pentru cei responsabili de aceste torturi. Până când ne vom mai confrunta cu astfel de atrocități fără să facem nimic?
Cred că e important ca lumea să afle despre aceste cazuri, dar mă tem că nu va schimba nimic pe termen scurt. Politica pare mereu să aibă prioritate față de umanitate.
Ce zici, oare acestea sunt doar zvonuri sau există dovezi clare? Uneori mi se pare că tot ce vedem e un joc mare al puterilor care își urmăresc propriile interese!