Decesul lui Alice Wong
Alice Wong, o scriitoare și activistă pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, a decedat la vârsta de 51 de ani. Wong a murit vineri într-un spital din San Francisco, din cauza unei infecții, conform declarației făcute de Sandy Ho, o prietenă apropiată care a fost în contact cu familia ei.
Contribuții și impact
Wong a fost descrisă ca o „luminară a mișcării pentru justiția persoanelor cu dizabilități”, dorind să creeze o lume în care persoanele cu dizabilități, în special cele din demografii marginalizate, să trăiască liber și să aibă autonomie completă asupra vieților și deciziilor lor. Fiica imigranților din Hong Kong, Wong a scris despre propria experiență de a trăi cu o boală neuromusculară, despre activismul său și despre eșecurile sistemelor și politicilor din SUA față de persoanele cu dizabilități, persoanele queer, imigranți și persoane de culoare.
Activismul și realizările sale
Wong a fondat în 2014 Disability Visibility Project, un proiect inițial de istorie orală menționat pentru a aduna poveștile persoanelor cu dizabilități. A publicat două cărți, Disability Visibility și Disability Intimacy, care au adus în prim-plan aceste istorii. În memoriile sale din 2022, Year of the Tiger, Wong a povestit despre discriminarea și hărțuirea pe care le-a întâmpinat în Indiana, care i-au întărit angajamentul de a combate abilitismul sistemic.
Reflecții asupra activității
Într-un interviu din ianuarie, Wong a povestit despre un moment din adolescență când a fost nevoită să își apere drepturile în fața unui specialist. Activismul său s-a concentrat pe sisteme, dar a recunoscut că acele momente de vulnerabilitate au fost fundamentale pentru dezvoltarea sa ca activist. Wong a subliniat importanța povestirilor despre persoanele cu dizabilități și despre cultura lor, afirmând că este necesară o mai bună reprezentare a acestora în societate.
Umor și moștenire
Wong era cunoscută pentru umorul său, iar memoriile sale sunt pline de observații amuzante, dar și de o umanizare a dizabilității. Moștenirea sa constă în faptul că persoanele cu dizabilități „vorbesc pentru ele însele și că nimeni nu vorbește în numele lor”. Wong a fost distinsă cu premiul MacArthur „genius grant” în 2024, recunoaștere a activității sale și a eforturilor de a amplifica lucrările și poveștile altor persoane cu dizabilități.
Reflecții finale
Wong a recunoscut că, de multe ori, se simțea descurajată de situația politică. Totuși, ea a subliniat importanța de a rămâne motivată și a transformat furia în forță pentru activism. Impactul muncii sale va continua să inspire și să încurajeze persoanele cu dizabilități să își revendice vocea și drepturile.
Alice Wong a fost o voce puternică pentru persoanele cu dizabilități și va fi foarte greu să găsim pe cineva care să o înlocuiască. Într-o lume care încă mai are multe de îmbunătățit, pierderea ei este un mare șoc. Condoleanțe familiei!
Nu pot să cred că a murit atât de devreme! A scris lucruri minunate și a inspirat mulți oameni. Ce se va întâmpla acum cu toate acele inițiative pentru drepturile persoanelor cu dizabilități?
E trist să vedem cum se sting astfel de personalități înainte de vreme. Sper că moartea ei va aduce mai multă atenție asupra problemelor cu care se confruntă persoanele cu dizabilități. Asta ar fi un mod frumos de a-i onora memoria.
Mă întreb dacă autoritățile vor lua măsuri în urma acestei tragedii sau totul va rămâne la stadiul de vorbe goale? Alice Wong merita mai mult respect din partea societății, iar dispariția ei ar trebui să fie un semnal de alarmă.
Cine știe câte lucruri n-ar mai fi realizat dacă ar fi trăit mai mult? De multe ori, oamenii excepționali sunt neglijați până când e prea târziu. Sincer, nu știu ce altceva poate schimba mentalitatea asta.
Dacă am avut ocazia să o ascultăm sau să citim despre activitatea ei, am învățat cât de important este să luptăm pentru egalitate. Oare vom continua această luptă după pierderea ei?
Am citit câteva articole despre Alice Wong înainte și m-a impresionat dedicarea ei față de cauza drepturilor omului. Îmi pare rău că nu voi avea ocazia să îi citesc lucrările viitoare. E clar că lumea pierde mult fără ea!