O confuzie totală: utilizarea corectă a ghilimelelor românești

Moderator
2 Min Citire
Sursa foto: PROFILUX IMAGES

Confuzia privind utilizarea ghilimelelor românești

Utilizarea corectă a ghilimelelor românești este un subiect de dezbatere între lingviști și editori, care susțin variante diferite pentru semnele citării: „…” sau „…“. Lingviștii preferă prima variantă, „…”, în timp ce editorii optează, în general, pentru „…”. Această divergență a dus la confuzii și inconsistențe în utilizarea ghilimelelor în diverse lucrări.

Recomandările îndreptarelor ortografice

Îndreptarul ortografic, ortoepic și de punctuație a fost publicat în șase ediții (1960, 1965, 1971, 1983, 1995, 2024), toate recomandând utilizarea ghilimelelor „…”. Totuși, edițiile din 1965 și 1995 conțin discrepanțe în ceea ce privește mențiunile referitoare la titlurile lucrărilor. De asemenea, D.O.O.M. nu abordează subiectul, dar se observă o tendință de utilizare a ghilimelelor „…” în ediția din 1982 și a celor „…” în edițiile din 2005 și 2021.

Incoerența în lucrările de gramatică

Gramatica limbii române din 1966 susține utilizarea ghilimelelor „…”, în timp ce Enciclopedia limbii române din 2001 adoptă „…”. Dicționarul greșelilor de limbă, publicat de Alexandru Graur, folosește „…” în prima ediție și „…” în varianta retipărită. Alte lucrări, cum ar fi „Probleme ale exprimării corecte” de Mioara Avram, preferă „…”, în timp ce „Gramatica limbii române pentru gimnaziu” optează pentru „…”.

Variabilitatea în utilizarea de către edituri

Mai multe edituri renumite utilizează „…”, dar există și cărți care adoptă „…”, creând o imagine de incoerență. De exemplu, una dintre edituri poate folosi „…” pentru o lucrare, dar „…” pentru alta. Unele edituri își schimbă politica de punctuație în funcție de grupul din care fac parte, iar unele manuale adoptă, de asemenea, variante diferite.

Publicitate
Ad Image

Concluzie

Peisajul utilizării ghilimelelor românești este fragmentat, cu multiple variante acceptate, ceea ce duce la confuzie în rândul utilizatorilor. Divergențele între lingviști și editori, alături de inconsistențele interne ale instituțiilor, subliniază complexitatea și ambiguitatea acestui aspect al limbii române.

Distribuie acest articol
Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *