Strângerea de fonduri de către Arhidieceza din New York
Arhidieceza romano-catolică din New York, cea mai mare organizație de acest fel din SUA, vizează strângerea a 300 de milioane de dolari pentru a compensa aproximativ 1.300 de supraviețuitori ai abuzurilor sexuale comise de cler. Acești supraviețuitori au intentat procese împotriva Bisericii.
Surse de finanțare
O parte din banii necesari provine din reducerea costurilor și vânzarea de active de către Arhidieceza din New York, după decenii în care preoții, diaconii și lucrătorii laici catolici au abuzat sexual copii, fiind protejați de superiorii lor. Arhidieceza a concediat angajați și a redus bugetul operațional cu 10% pentru a strânge suficiente fonduri pentru a acoperi majoritatea, dacă nu toate, cererile de despăgubire restante. De asemenea, s-a finalizat vânzarea de peste 100 de milioane de dolari a fostului său sediu de pe First Avenue din Manhattan, precum și a altor proprietăți imobiliare.
Negocieri și mediere
Arhidieceza a convenit să angajeze judecătorul pensionat Daniel J. Buckley ca mediator între aceasta și supraviețuitori pentru a ajunge la un acord. Buckley a avut un rol similar în negocierile dintre Arhidieceza din Los Angeles și peste 1.000 de persoane care au acuzat personalul acestei arhidieceze de abuz, rezultând într-un acord de 880 de milioane de dolari în 2024.
Termene și așteptări
Având în vedere că litigiile civile împotriva Arhidiecezei din New York urmează să ajungă la tribunal în 2026, aceasta a convenit să negocieze acorduri în următoarele două luni. Avocatul Jeff Anderson, care reprezintă aproximativ 300 din cei 1.311 supraviețuitori cu cereri datând din 1952 până în 2020, a afirmat că acordurile ar trebui să fie însoțite de o dezvăluire completă a abuzurilor și de măsuri pentru a preveni abuzurile viitoare. „Timpul pentru răspundere este acum și este demult întârziat”, a spus el.
Declarația cardinalului Dolan
Cardinalul din New York, Timothy Dolan, a cerut „iertare pentru eșecurile celor care au trădat încrederea acordată lor prin faptul că nu au asigurat siguranța tinerilor noștri”.
Contextul național
Anunțul negocierilor de soluționare din New York a venit în aceeași zi în care oficialii au dezvăluit că Arhidieceza romano-catolică din New Orleans și asigurătorii săi vor plăti 305 milioane de dolari pentru aproximativ 600 de supraviețuitori ai scandalului de abuzuri comise de cler. Acordul din New Orleans a fost al doilea cel mai mare pentru o instituție catolică în contextul unei instanțe de faliment. Nici Arhidieceza din New York, nici cea din Los Angeles nu au solicitat protecția falimentului.
Litigii și asigurări
Arhidieceza din New York a declarat că efortul său de a compensa victimele este „complicat” de luptele legale în curs cu companiile de asigurări Chubb, care refuză să plătească cereri de abuz sexual pentru polițele pe care Biserica le-a încheiat timp de decenii înainte de 2000. Chubb a acuzat la rândul său Arhidieceza că a tolerat și a acoperit abuzurile sexuale asupra copiilor timp de decenii și a solicitat mai multă transparență, afirmând că Arhidieceza a refuzat să împărtășească „ce au știut și când”.
Concluzie
Aceste negocieri de despăgubire reflectă o încercare semnificativă de a aborda o problemă gravă și de lungă durată în cadrul Bisericii Catolice, subliniind nevoia de responsabilitate și măsuri pentru prevenirea abuzurilor viitoare.
Sunt surprins că Arhidieceza a ajuns în această situație. E bine că încearcă să compenseze victimele, dar mă întreb dacă banii vor ajunge realmente la cei care au suferit.
Mă gândesc că strângerea aceasta de fonduri este un pas înainte, dar e oare suficient? Abuzurile din biserică ar trebui să fie investigate mai în profunzime și nu doar compensate financiar.
E trist să vezi cum o instituție atât de mare se confruntă cu scandaluri atât de grave. Sper ca procesul acesta să aducă puțină vindecare pentru cei afectați, chiar dacă banii nu pot șterge durerea.
Oare câte astfel de cazuri sunt ascunse și nedeclarate? Mi se pare că biserica trebuie să își asume răspunderea într-un mod mai transparent decât până acum.
Aș vrea să cred că această inițiativă va duce la schimbări reale în cadrul instituției, dar am dubii. De multe ori vedem aceste scuze financiare fără acțiuni concrete ulterioare.
Cred că este important ca victimele să primească sprijinul necesar, dar strângerea asta de fonduri poate părea doar o soluție temporară pentru o problemă profundă. Poate ar trebui revizuit întreg sistemul?