Rezultatele alegerilor parțiale pentru Primăria Capitalei
Alegerile parțiale pentru Primăria Capitalei din 7 decembrie 2025 au relevat o rearanjare a puterii politice în România, expunând vulnerabilități în autoritatea instituțiilor. Deși arhitectura instituțională pare stabilă, centrul de gravitate al puterii politice se schimbă, ceea ce pune în evidență capacitatea liderilor de a transforma autoritatea în resurse efective. Scrutinul a demonstrat că instituțiile pot rămâne stabile, dar puterea politică se redistribuie.
Impactul asupra președinției și prim-ministrului
Rezultatul alegerilor a subliniat vulnerabilitatea președintelui, afectat de o campanie negativă din partea PNL și PSD, care a exploatat ambivalența electoratului față de instituția prezidențială. Chiar dacă alegerile locale nu erau direct legate de președinte, acestea au fost influențate de ecologia politică post-alegeri prezidențiale anulate. În contrast, prim-ministrul a fost întărit de victoriile electorale ale PNL, consolidându-și astfel rolul instituțional.
Declinul PSD și dificultăți interne
PSD se confruntă cu un declin instituțional, marcat de incapacitatea de a reconstitui o coerență internă și o narațiune credibilă. Chiar dacă Marcel Ciolacu a câștigat președinția Consiliului Județean Buzău, acest succes nu poate schimba tendința generală de stagnare. Forma organizațională a PSD rămâne, dar funcționarea sa reală nu mai corespunde arhitecturii instituționale, iar regulile informale care asigurau coeziunea partidului nu mai funcționează.
Analiza socio-demografică a votului
Caracteristicile socio-demografice ale votului din 7 decembrie 2025 arată cum structura prezenței a influențat raporturile de forță dintre candidați. Mobilizarea femeilor de peste 45 de ani a fost determinantă, răspunzând apelurilor la stabilitate și la justiție. Această dinamică electorală a favorizat PNL, în timp ce absența tinerilor a afectat candidații orientați spre modernizare.
Probleme cu sondajele și disfuncționalități instituționale
Eșecurile sondajelor și exit-pollurilor reflectă o disfuncționalitate instituțională. Incapacitatea de a reconstrui profilul real al electoratului a dus la o imagine standardizată care nu mai corespunde realității Bucureștiului în schimbare rapidă. Aceste instrumente nu reușesc să integreze transformările politice recente.
Concluzie
Alegerile din București confirmă că puterea politică din România se redistribuie în interiorul aceleași arhitecturi instituționale. Președintele pierde influență, în timp ce prim-ministrul își consolidează rolul. Această tensiune între stabilitatea instituțională și volatilitatea politică va caracteriza viitorul ciclu politic.
