Moartea lui Dănuț Iacob, erou al Brașovului
Dănuț Iacob, prim vicepreședinte al Asociației 15 Noiembrie 1987 Brașov, a decedat recent, lăsând în urma sa o moștenire de omenie și curaj. Reprezentanții asociației l-au descris ca fiind „iubit, stimat și respectat de toți cei care l-au cunoscut, un OM de mare omenie, un revoluționar autentic.”
Cetățean de onoare
Primăria Brașov a transmis un mesaj de condoleanțe, subliniind că Dănuț Iacob a fost unul dintre eroii orașului, având titlul de cetățean de onoare. „Astăzi a plecat dintre noi Dănuț Iacob, unul dintre eroii Brașovului”, a fost mesajul postat pe pagina de Facebook a instituției.
Curajul de a protesta
În data de 15 Noiembrie 1987, Dănuț Iacob, alături de alți brașoveni, a avut tăria de a striga pentru prima dată „Jos comunismul!” în fața unui sistem represiv. Revolta de la Brașov din 1987 a fost un protest organizat de muncitorii Întreprinderii de Autocamioane, care contestau politicile economice și sociale ale regimului Nicolae Ceaușescu. Aceasta a fost una dintre primele revolte anticomuniste din România, manifestanții oprindu-se la intersecția de la Spitalul Județean și cântând „Deșteaptă-te, române!”
Impactul revoltei
Revolta de la Brașov a fost un protest spontan care s-a transformat rapid într-o amplă mișcare de stradă, având un impact semnificativ asupra conștiinței colective și asupra luptei împotriva comunismului în România.
Moartea lui Dănuț Iacob marchează pierderea unei figuri emblematice în istoria recentă a Brașovului, subliniind curajul și determinarea celor care au luptat împotriva opresiunii.


Un om cu adevărat curajos! Dănuț Iacob a avut tăria să spună ce mulți gândeau, dar puțini îndrăzneau. Moartea lui ne amintește cât de important este să ne păstrăm valorile și să nu uităm istoria.
Îmi pare rău că s-a stins un om atât de valoros pentru Brașov și pentru întreaga țară. Se simte lipsa unor asemenea figuri care au luptat împotriva opresiunii. Poate ar trebui să ne amintim mai des de sacrificiile lor.
Mă întreb câți dintre noi am avea puterea lui Dănuț Iacob. E trist că astfel de eroi se sting fără ca generațiile actuale să știe cu adevărat cine au fost. Ar fi bine să promovăm mai mult aceste povești, nu credeti?