Mario Iorgulescu: Provocările din clinici mai dificile decât cele din închisoare
Mario Iorgulescu, fiul președintelui LPF, Gino Iorgulescu, a declarat într-un interviu că perioada petrecută în clinici medicale a fost mai dificilă decât detenția. El menționează că a trecut printr-un proces dur, având o experiență lipsită de repere și de contact cu exteriorul. „Șase ani e mult prin ce am trecut eu în clinici. Mai greu decât la pârnaie. Crede-mă că nu ai cu cine să stai de vorbă, nu ai ce să faci. Ești sedat, nu înțelegi nimic din ce se întâmplă cu tine”, a afirmat Iorgulescu.
Apel pentru suspendarea procesului din motive medicale
Iorgulescu a solicitat autorităților să ia în considerare situația sa medicală, invocând o leziune cerebrală gravă la lobul frontal, pe care o consideră ireversibilă. „Bă, măcar acum să se facă dreptate. Să se ia în calcul actul meu medical, că am o leziune pe lobul frontal al creierului și e 100% ireversibilă”, a spus el. De asemenea, el a adus în discuție prevederi legale care stipulează că procesul ar trebui suspendat din motive medicale, având dreptul la viață.
Motivul alegerii tratamentului în Italia
Întrebat de ce a optat pentru tratament în Italia, Iorgulescu a explicat că în România nu ar fi existat infrastructura medicală necesară pentru afecțiunea sa. „Pentru că nu avem clinici. Noi am descoperit boala pe care o am eu, că era din copilărie”, a adăugat el.
Leziunile cerebrale și comportamentul violent
Iorgulescu a corelat afecțiunea sa neurologică cu comportamentul violent din trecut și stilul său de viață, inclusiv practicarea sporturilor extreme. El a menționat că ieșirile sale violente erau cauzate de leziunile cerebrale rezultate din accidentele suferite în urma sporturilor extreme.
Consecințele legale
Mario Iorgulescu a fost condamnat la 8 ani și 8 luni de închisoare cu executare pentru ucidere din culpă și conducere sub influența drogurilor, conform unei decizii judecătorești din 18 decembrie 2024. El nu s-a prezentat în România pentru a-și ispăși pedeapsa, fiind adăugat pe site-ul Poliției Române la secțiunea „persoane urmărite”.
În concluzie, cazul lui Mario Iorgulescu subliniază complexitatea interacțiunilor dintre sănătatea mintală, sistemul medical și consecințele legale, având implicații profunde asupra vieților implicate.
Articolul ăsta m-a făcut să mă gândesc la cât de diferite pot fi provocările din viața fiecăruia. Nu îmi imaginez cât de greu trebuie să fie în clinici, dar e clar că sănătatea mentală nu este de glumă.
E interesant cum unii oameni ajung să compare experiențe atât de diferite. Poate că pentru el, presiunea și așteptările sunt copleșitoare în clinici, dar totuși… închisoarea are și ea ale ei provocări.
Aș vrea să aflu mai multe despre ce anume îl face pe Mario să simtă așa. E ușor să spunem că e „dificil”, dar fiecare persoană trăiește lucrurile diferit.
Mi se pare ciudat ca cineva cu o situație materială bună, precum Mario, să vorbească despre dificultățile din clinici ca fiind mai mari decât cele din închisoare. Oare chiar putem compara aceste experiențe sau doar ne uităm la suprafață?
Am auzit multe povești despre clinici care nu sunt tocmai cele mai plăcute locuri pentru recuperare. Cred că fiecare dintre noi ar trebui să își acorde mai mult timp pentru a discuta deschis despre problemele mentale fără prejudecăți.