Cinematografia românească în 2025
Adaptările cinematografice și literatura română
Cinematografia românească din 2025 se confruntă cu o provocare în privința adaptărilor literare. Deși literatura română recentă oferă o diversitate de estetică și stiluri, numărul adaptărilor cinematografice bazate pe opere ale scriitorilor români activi este limitat. Filmul „Soldații. Poveste din Ferentari” este o excepție, având o primire bună, dar controversată. Popularitatea unui roman poate duce la așteptări mari din partea publicului, iar atunci când o adaptare nu satisface aceste așteptări, se vorbește despre trădarea operei literare. Christian Metz subliniază că vizionarea unei adaptări cinematografice presupune confruntarea cu o viziune diferită, ceea ce poate crea un sentiment de pierdere a relației personale cu textul original.
Andrei Bazin argumentează că adevărata fidelitate în adaptare implică o inversiune a violenței textului și necesită talent creativ pentru a reconstrui un nou echilibru. Criticile aduse filmului „Interior zero” sugerează că ambiția artistică a regizorului a dus la așteptări de fidelitate față de romanul Laviniei Braniște, dar adaptarea nu a fost niciodată despre fidelitate. Bazin afirmă că adaptarea este o operă secundară, dar nu secundară, reprezentând un experiment estetic nou.
Filmul „Interior zero”
Film realizat de Eugen Jebeleanu, „Interior zero” explorează zona de experiment prin rolul principal, jucat de trei actrițe diferite. Această alegere reflectă influența teatrului asupra cinematografiei, având în vedere experiența regizorului. Jebeleanu utilizează tehnici de defamiliarizare, indicând o părăsire a șantierului literaturii pentru a crea o nouă operă. Adaptarea este astfel o înstrăinare a operei-sursă, care naște o operă diferită din „arheologia” celei dintâi.
Debutul în lungmetraj: „Ink Wash”
„Ink Wash”, debutul regizoarei Sarra Tsorakidis, prezintă povestea Lenei, o artistă vizuală care, după o despărțire recentă, acceptă o comandă pentru un mural într-o zonă izolată. Relația cu fostul ei partener este explorată printr-o întâlnire post-vernisaj, iar criza se amplifică atunci când află că acesta are o nouă iubită însărcinată. Filmul se mută în natură, unde Lena se refugiază și interacționează cu un refugiat sirian. Deși are potențial de thriller, filmul se concentrează pe dificultățile personale ale Lenei. Interpretarea Ilincăi Hărnuț și compozițiile vizuale ale echipei sunt aspecte remarcabile ale filmului, care este considerat un debut promițător.
„Dinți de lapte” și sfârșitul comunismului
Regizat de Mihai Mincan, „Dinți de lapte” surprinde o poveste despre dispariția unei fetițe în timpul anului 1989, în România. Filmul explorează impactul emoțional al dispariției asupra familiei și a comunității, oferind o viziune asupra societății românești din acea perioadă. Imaginea realizată de George Chiper-Lillemark utilizează tehnici de filmare care evidențiază irealitatea și tragedia vieții personajelor. Deși referințele la regimul comunist sunt subtile, filmul reușește să ilustreze declinul societății românești. Abandonarea realismului în a doua parte anunță evenimentele tumultoase ce vor urma după 1990.
Concluzie
Cinematografia românească din 2025 demonstrează o evoluție diversă, de la adaptări literare la experimente de formă, reflectând un peisaj artistic promițător și inovator.
