Pericolele pasivității în politica externă a României
Kelemen Hunor, președintele UDMR, a subliniat, într-o postare pe Facebook, că România nu își poate permite să rămână pasivă în fața schimbărilor globale semnificative. El a criticat absența unei direcții clare în politica externă a țării, afirmând că România nu are poziții asumate pe subiecte importante și se aliniază la deciziile altora, „plutind în derivă pe o mare deschisă și furtunoasă”.
Acceptarea realității internaționale
Hunor a subliniat necesitatea renunțării la iluzii, afirmând că ordinea internațională este dictată de statele puternice și că rivalitatea dintre marile puteri va continua. El consideră că pasivitatea nu aduce beneficii României, iar lamentările constante nu constituie o strategie viabilă nici pentru țările mici.
Strategia de acțiune pentru România
Liderul UDMR a subliniat că este esențial să se recunoască realitatea actuală pentru a evita riscuri majore, propunând o abordare pragmatică bazată pe realpolitik. România ar trebui să-și construiască politica externă pe valori fundamentale, care să aibă un caracter existențial pentru statele mici. De asemenea, el a menționat importanța apartenenței la NATO și UE ca priorități strategice.
Direcții clare de acțiune
Kelemen Hunor a enumerat câteva direcții esențiale pe care România ar trebui să le urmeze în relațiile externe, cum ar fi consolidarea relațiilor cu Polonia și Finlanda, întărirea legăturilor cu Turcia și o prezență activă în Balcanii de Vest. El a subliniat rolul geografic al României ca „punte” între Orientul Mijlociu și Caucaz, sugerând că țara ar trebui să joace un rol activ în reformele Uniunii Europene, în colaborare cu statele mici și mijlocii.
Concluzie
România se confruntă cu provocări majore în politica sa externă, iar acțiunile imediate sunt necesare pentru a evita riscuri serioase și pentru a asigura relevanța pe scena internațională.
