Performanța managerilor de fonduri mari
Managerii de fonduri mari au căutat de mult timp să depășească piața, însă majoritatea continuă să nu reușească. Rata subperformanței fondurilor mutuale mari din SUA, după taxe, față de S&P 500, este între 80% și 90% în ultimele zece ani. Există însă modalități de a genera ceea ce este cunoscut sub numele de alpha — depășirea unui indice de referință — la un nivel mai larg de construcție a portofoliului, folosind strategii care implică active variate, de la numerar la obligațiuni și mărfuri.
Strategii de diversificare a portofoliului
Această abordare este o prioritate pentru firmele de management al activelor, cum ar fi Pimco și State Street Investment Management, care au discutat recent în cadrul emisiunii CNBC „ETF Edge” despre unde caută randamente diferențiate în afara pieței de acțiuni mari din SUA. Managerii nu afirmă că piața de acțiuni din SUA nu va continua să performeze bine, dar, în condițiile fluctuațiilor mari cauzate de știri geopolitice, incertitudini macroeconomice și politici divergente ale băncilor centrale, sfatul clasic de a căuta diversificarea în portofoliu poate conduce la o creștere modestă a randamentelor din 2026.
Importanța gestionării numerarului
Investitorii pot începe să gândească la acest aspect în contextul numerarului. Cu o cantitate mare de active deținute în conturi echivalente cu numerarul, „chiar și aceasta este alpha prin părăsirea numerarului”, a spus Matthew Bartolini, șeful strategilor de cercetare de la State Street Investment Management. „Gestionarea numerarului este primul pas”, a adăugat Jerome Schneider, șeful gestionării portofoliului pe termen scurt la Pimco, menționând că conturile de numerar îmbunătățite pot genera cu 1% – 2% mai mult decât un cont de numerar tradițional.
Obligațiuni versus acțiuni
Investitorii ar trebui să își concentreze atenția asupra obținerii de randamente suplimentare din obligațiuni, fără a încerca să depășească S&P 500, conform lui Schneider. Pimco a lansat recent ETF-ul activ gestionat PIMCO US Stocks PLUS Active Bond ETF (SPLS), care combină expunerea pasivă la S&P 500 cu strategii active de venit fix. Schneider a subliniat importanța de a privi dincolo de piețele din SUA, menționând că politicile monetare divergente între țări, de la Canada la Japonia și Australia la Regatul Unit, oferă oportunități de valoare relativă.
Revizuirea expunerii la S&P 500
Bartolini a remarcat că îmbunătățirea designului tradițional al portofoliului nu înseamnă abandonarea pieței din SUA. State Street oferă ETF-ul SPDR Bridgewater All Weather (ALLW), care investește în acțiuni globale, obligațiuni, obligațiuni legate de inflație și mărfuri. „Vedem multe portofolii care sunt dominate de acțiuni din SUA”, a spus Bartolini, subliniind că există o tendință ascendentă față de obligațiile legate de inflație și față de complexul mărfurilor.
Interesul pentru acțiunile din mică capitalizare
Acțiunile din mică capitalizare au avut o performanță mai bună față de cele din mare capitalizare în a doua jumătate a anului 2025, în contextul așteptărilor pentru o politică monetară mai ușoară și sprijin fiscal. Indicele Russell 2000 a atins un maxim istoric, înregistrând o creștere de aproape 9% anul acesta, în comparație cu un randament aproape plat pentru S&P 500. Bartolini a subliniat că, de-a lungul ultimilor 15 ani, investiția în acțiuni din SUA a fost „cea mai câștigătoare tranzacție”.
Concluzie
Pe măsură ce managerii de fonduri mari caută strategii alternative pentru a naviga prin incertitudinile pieței, este esențial să se reevalueze expunerea la activele tradiționale și să se exploreze diverse opțiuni pentru a asigura diversificarea și performanța portofoliilor.
Am observat că, deși mulți manageri de fonduri mari se laudă cu strategii inovatoare, rezultatele vorbesc altceva. Oare nu e timpul să facă o evaluare serioasă a metodelor folosite?
Conceptul de lider pe piață pare din ce în ce mai greu de atins. Mă întreb dacă nu cumva toată această competiție îi face pe unii să piardă din vedere obiectivele reale.
E fascinant cum tot mai multe fonduri mari continuă să subperformeze și nimeni nu pare deranjat de asta. Există oare o explicație logică sau pur și simplu sistemul este corupt?
Articolul pune accent pe noile viziuni, dar mi-ar plăcea să văd și exemple concrete. Câte fonduri chiar reușesc să inoveze în mod eficient?
Mie personal îmi pare că miza pe care o pun managerii pe performanța pieței e tot mai riscantă. Poate ar trebui să se concentreze mai mult pe nevoile investitorilor decât pe cifrele brute!
Sunt curios cum va evolua acest concept de lideri în viitor, având în vedere tendințele actuale ale pieței. Va reuși cineva cu adevărat să răstoarne balanța?
Cred că e important ca investitorii mici să fie conștienți de aceste subperformanțe ale fondurilor mari. De cele mai multe ori, ei sunt cei care suportă consecințele deciziilor proaste ale managerilor!