România ar putea adopta un sistem japonez pentru monitorizarea cutremurelor
O echipă de cercetători români a experimentat o metodă inovatoare de evaluare rapidă a riscurilor de replici seismice, inspirată din sistemele utilizate în Japonia. Studiul a fost aplicat pe două secvențe de replici crustale produse de cutremure moderate, ambele având magnitudinea Mw 5,4: Vrancea–Mărășești (2014) și Gorj–Oltenia (2023).
Detalii despre cutremurele analizate
Secvența din Vrancea–Mărășești a avut loc pe 22 noiembrie 2014, la o adâncime de circa 40,9 km, fiind urmată de 222 de evenimente înregistrate pe parcursul a aproximativ 70 de zile. În cazul Gorj–Oltenia, un preșoc de magnitudine Mw 4,8 a fost înregistrat pe 13 februarie 2023, urmat de șocul principal pe 14 februarie 2023, la 14 km adâncime, considerat cel mai mare cutremur raportat în zona Gorj, cu un catalog de peste 2.000 de evenimente.
Metoda de prognoză utilizată
Cercetătorii au aplicat o procedură avansată, testată anterior în Japonia, care funcționează aproape în timp real. Aceasta utilizează datele din primele ore după un cutremur pentru a estima parametrii unei descrieri statistice a replicilor și pentru a produce prognoze pentru orele următoare, repetând procesul pe măsură ce sunt disponibile noi date. Metoda se bazează pe două legi statistice din seismologie: Omori–Utsu și Gutenberg–Richter.
Concluziile analizei
Analiza a arătat diferențe semnificative între cele două secvențe, deși magnitudinea șocurilor principale era aceeași. Probabilitatea prognozată pentru replici de magnitudine cel puțin egală cu șocul principal a fost sub 1% pentru Mărășești și între 1% și 10% pentru Gorj în primele 3 ore după șocul principal. Aceste rezultate sugerează că un model universal pentru prognoza replicilor nu este adecvat în diferite regiuni, subliniind necesitatea unor prognoze personalizate și actualizate rapid.
Implicarea pentru public și autorități
Implementarea unui astfel de sistem ar putea oferi estimări probabilistice utile în gestionarea perioadei post-seism, de la primele ore, când incertitudinea este ridicată, până la câteva zile, când activitatea seismică tinde să scadă, dar riscul rămâne. Studiul reprezintă un pas important în dezvoltarea unui sistem automat de prognoză a replicilor pentru România, inspirat din experiența Japoniei.
În concluzie, adoptarea acestei metode inovatoare ar putea îmbunătăți semnificativ răspunsul României la riscurile seismice, oferind informații esențiale pentru gestionarea situațiilor de urgență.
E un pas mare pentru România să adopte o metodă japoneză, dar mă întreb dacă suntem pregătiți cu infrastructura necesară. Chiar ne-ar ajuta un sistem mai eficient de monitorizare a cutremurelor?
Ideea este fascinantă, însă ar fi bine să vedem și câteva detalii despre cum va funcționa în practică această evaluare rapidă. Ar putea salva vieți, dar depinde de implementare.
De ce trebuie să ne inspirăm mereu din alte țări? Poate că avem și noi soluții locale care ar merita explorate înainte de a copia modele externe.
Dacă acest sistem chiar îmbunătățește predicția seismelor, ar trebui să fie prioritate națională. Mă tem însă că lipsa fondurilor va bloca inițiativele.
Sunt sceptic cu privire la eficiența acestor metode. Într-o țară unde multe lucruri nu funcționează cum ar trebui, e greu de crezut că vom putea adopta ceva atât de complex precum sistemul japonez.