Cum se îmbogățea Securitatea pe seama românilor
Confiscarea corespondenței și coletelor
Românii plecați în Occident păstrau legătura cu familiile din țară prin scrisori și colete, deși multe dintre acestea erau deschise și verificate de Securitate. Documentele CNSAS arată că Securitatea „extrăgea din circuit” o parte dintre scrisori și colete, confiscând obiecte precum haine, cosmetice, jucării, pixuri, alimente și medicamente. Bunurile confiscate includeau cafea, gumă de mestecat, ciocolată și conserve, toate inventariate și evaluate în lei.
Evaluarea bunurilor confiscate
Evaluările bunurilor confiscate erau variate: un creion valora 2 lei, un pix 5 lei, iar jucăriile erau evaluate între 100 și 500 de lei, în funcție de tip. De exemplu, figurinele și jocurile din plastic costau 100 de lei, jucăriile cu baterii 150 de lei, iar cele mai scumpe erau jucăriile din material sintetic, evaluate la 500 de lei. Produse alimentare precum cafeaua și ciocolata erau, de asemenea, inventariate pentru valorificare.
Consignația – comerțul semi-liber
Bunurile confiscate erau valorificate prin Consignație, singura formă de comerț semi-liber din România comunistă. Aici ajungeau produse occidentale sau obiecte rare, iar statul își oprea un comision de 13% din vânzări. Consignația era locul unde românii puteau vedea produse despre care doar auziseră, precum electronice și alimente greu de găsit.
Necesitatea de valută
Securitatea avea misiuni economice pentru a ajuta statul să facă rost de fonduri, inclusiv valută, în contextul plății datoriilor externe. În ultimii ani ai regimului, când Nicolae Ceaușescu avea o nevoie acută de valută, Securitatea utiliza coletele trimise de românii din diaspora pentru a sprijini economia falimentară.
Comparația cu prezentul
CNSAS oferă o comparație cu prezentul, sugerând că situația din acele vremuri ar fi echivalentă cu un livrator care fură din pachete sau care nu livrează comenzile. Aceasta era realitatea pentru mulți români înainte de 1989, conform documentelor de arhivă.
Concluzie
Practicile Securității de confiscare a bunurilor din coletele românilor din străinătate reflectă o formă de bișniță oficială, cu implicații profunde asupra încrederii și siguranței cetățenilor în regimul comunist.
Nu mai pot să cred cât de mult s-a profitat de români în acea perioadă! Jucăriile și cafeaua pe care le primeam prin colete erau, practic, un lux pentru mulți dintre noi.
Asta este o poveste tristă, dar din păcate nu mă miră. Securitatea a avut mereu metodele ei murdare pentru a controla și exploata populația.
Sunt curios câte alte lucruri mai sunt ascunse în arhivele lor. E incredibil cum ne-am lăsat furați chiar și de la distanță!
Chiar îmi pare rău pentru cei care au suferit din cauza acestor practici. Cei plecați în străinătate doar încercau să-și ajute familiile, iar Securitatea îi făcea să se simtă vinovați.
De fiecare dată când citesc despre aceste vremuri, mă apucă un sentiment de revoltă. Cum puteau oamenii să fie atât de lipsiți de empatie față de semenii lor?
E o lecție dureroasă despre ce poate face puterea atunci când nu există transparență. Ar fi bine ca tinerii să afle mai multe despre istoria asta.
La finalul zilei, ce putem face acum? În loc să uităm aceste lucruri oribile, ar trebui să le discutăm deschis ca să nu se repete vreodată!