Pensionarul enigmatic al Securității
Conform unui document din anul 1970, Dragomir Mihai, un informator al Direcției I a Securității, a colaborat cu instituția între 1956 și 1970. Pe parcursul acestei perioade, el a fost plătit din fonduri speciale pentru informațiile furnizate, fără a avea un alt loc de muncă oficial. Această situație a afectat drepturile sale salariale și pensia, deoarece anii respectivi nu puteau fi considerați vechime profesională.
Intervenția Securității
În căutarea unei soluții pentru a-și rezolva problema, informatorul s-a adresat Securității. Într-o notă-raport din 28 aprilie 1970, aprobată de președintele Consiliului Securității Statului, Ion Stănescu, s-a propus recunoașterea celor 14 ani de activitate ca vechime în muncă, printr-o procedură administrativă internă. Documentele arătau că perioada de colaborare urma să fie împărțită în două etape:
- 1956–1967: considerată activitate militară în cadrul Consiliului Securității Statului, cu gradul de plutonier;
- 1967–1970: considerată activitate ca angajat civil al instituției.
Emiterea documentelor retroactive
Pentru a implementa această procedură, autoritățile trebuiau să emită ordine retroactive de încadrare, trecere în rezervă și încetare a contractului de muncă. De asemenea, se prevedea întocmirea unui carnet de muncă cu dată retroactivă, astfel încât perioada de colaborare să fie recunoscută oficial ca vechime. Motivul invocat pentru această soluție era că informatorul nu a putut avea un alt loc de muncă din cauza „sarcinilor deosebite” primite de la Securitate.
Sistemul de privilegii în comunism
CNSAS subliniază că, în perioada comunistă, exista o glumă despre abrevierea P.C.R. – Partidul Comunist Român, reinterpretată ca „Pile, Cunoștințe, Relații”. Cazul lui Dragomir Mihai evidențiază cum un sistem paralel cu legea funcționa în interiorul statului comunist, inclusiv în cadrul aparatului de securitate, unde anumite probleme erau „rezolvate” prin decizii administrative interne, contrar legislației existente.
Concluzie
Cazul lui Dragomir Mihai ilustrează neregulile și abuzurile din perioada comunistă, evidențiind modul în care anumite persoane beneficiau de privilegii și soluții administrative, chiar și în contradicție cu legea.
Ce poveste fascinantă! E greu de imaginat cum astfel de informatori au putut să opereze în umbră atât timp. M-ar interesa să aflu și mai multe despre modul în care CNSAS a ajuns la aceste informații.
Chiar mă întreb cât de mulți alți informatori au rămas neștiuți după atâția ani. Este ciudat că unii oameni continuă să beneficieze de avantajele pe care le-au obținut prin colaborarea cu Securitatea, chiar și acum, când totul este expus.
Mă îngrijorează că asemenea persoane pot avea încă influență în societate. E timpul ca istoria aceasta să fie mai bine documentată și discutată public. În plus, ar fi util să știm cum ne afectează trecutul până astăzi!