Cât trebuie să plătim pentru tehnologia de la bordul navelor din cadrul programului SAFE
Ministrul a declarat că există informații false referitoare la costurile navelor din cadrul programului SAFE, contrazicând afirmațiile că navele achiziționate ar fi mai scumpe decât cele intermediate de critici. „Adevărul are o singură formă și, oricât se străduiesc unii să-l deformeze, datele îi contrazic”, a afirmat acesta pe Facebook.
Ministrul a subliniat că comparația între corveta turcească Hisar, achiziționată pentru 223 de milioane de euro, și navele de patrulare construite în România este eronată. „Cei care induc această idee compară mere cu pere. Cele două ambarcațiuni sunt complet diferite”, a declarat Miruță.
Miruță a prezentat detaliile costurilor estimate pentru echipamentele și sistemele suplimentare care vor fi integrate pe navele construite în România:
sistem de apărare apropiată CIWS Oerlikon Millennium – 15,5 milioane euro
sistem pasiv IR de supraveghere și avertizare timpurie – 2,5 milioane euro
sisteme pentru protecția forței și combaterea amenințărilor moderne – 15 milioane euro
sisteme de război electronic – 3 milioane euro
sistem de lansare a torpilelor – 9,5 milioane euro
sistem de rachete RAM – 59,5 milioane euro
muniție – 5 milioane euro
sistem de lansare a rachetelor NSM – 20 milioane euro
integrarea tuturor acestor capabilități – aproximativ 50 milioane euro
„Când adaugi aceste capabilități, integrarea lor și obligația de a investi în șantier astfel încât navele să poată fi produse în România – obligație pe care am introdus-o pentru prima dată prin SAFE –, realitatea este cu totul alta decât povestea simplistă pe care unii se străduiesc să o vândă prin manipulare. În aceste condiții, prețul noilor nave devine chiar mai avantajos”, a susținut Miruță.
Ministrul a susținut că diferența dintre actuala abordare și cele din trecut este modul în care sunt folosiți banii alocați apărării. „Suplimentar, se obțin salvarea șantierului, investiții în modernizarea acestuia, păstrarea locurilor de muncă și readucerea la viață a unei industrii pe care, până de curând, probabil tot din interes pentru comisioane, unii au vrut-o moartă și îngropată. Diferența este simplă: unii au văzut în trecut în contractele Armatei doar o sursă de bani, alții vor ca fiecare euro investit în apărare să lase în urmă și capacități militare mai puternice, și locuri de muncă, și industrie românească”.
