Rolul României în achiziția uraniului din Niger
O companie românească s-a poziționat pentru a cumpăra aproximativ o treime din stocul de uraniu blocat de luni întregi în Niger, potrivit informațiilor publicate vineri, 7 august, de Jeune Afrique.
Marfa este prinsă într-o dispută comercială și juridică între autoritățile de la Niamey și gigantul nuclear francez Orano, pe fondul temerilor că ar putea ajunge în Rusia sau Iran. Peste 1.000 de tone de concentrat de uraniu sunt depozitate de aproximativ nouă luni în containere amplasate în apropierea aeroportului din Niamey. Compania românească ar fi interesată să preia aproximativ o treime din această cantitate.
Formularea potrivit căreia societatea „s-a poziționat” pentru achiziție indică existența unui interes sau a unor demersuri comerciale, nu neapărat încheierea unei tranzacții. Identitatea cumpărătorului este esențială pentru stabilirea destinației uraniului. În acest moment, nu există elemente publice care să permită concluzia că societatea respectivă este Nuclearelectrica sau că acționează în numele statului român.
Stocul provine din exploatarea Somaïr, aflată anterior sub controlul grupului francez Orano. Compania deținea 63,4% din societate, în timp ce statul Niger controla restul participației. După deteriorarea relațiilor dintre Niger și Franța, autoritățile militare de la Niamey au decis naționalizarea companiei. Orano a contestat măsura și a deschis proceduri internaționale de arbitraj.
În septembrie 2025, compania franceză anunța că aproximativ 1.500 de tone de uraniu, evaluate atunci la circa 270 de milioane de dolari, se aflau la exploatarea preluată de statul Niger. Un tribunal arbitral al Băncii Mondiale ceruse autorităților să nu vândă și să nu transfere materialul pe durata litigiului, potrivit Reuters.
Ulterior, aproximativ 1.000 de tone ar fi fost transportate din regiunea minieră Arlit către Niamey. Orano a susținut că deplasarea încărcăturii a încălcat decizia tribunalului și a avertizat asupra riscurilor juridice și de securitate asociate operațiunii.
Situatia depășește dimensiunea unei simple tranzacții comerciale. După preluarea minei de către Niger, Rusia, Iranul și Turcia au fost menționate drept potențiale destinații ale uraniului, însă nicio vânzare către aceste țări nu a fost confirmată. Jeune Afrique arată că blocarea stocului este alimentată atât de disputa dintre Niger și Orano, cât și de îngrijorările geopolitice privind posibilitatea ca materialul să ajungă în Rusia sau Iran.
România dispune de un lanț industrial pentru producerea combustibilului nuclear. Concentratul de uraniu poate fi procesat la Feldioara pentru obținerea pulberii de dioxid de uraniu, iar Fabrica de Combustibil Nuclear de la Pitești produce fasciculele utilizate de reactoarele CANDU de la Cernavodă. O eventuală achiziție din Niger ar putea contribui la diversificarea surselor de aprovizionare ale industriei nucleare românești, dacă societatea implicată deservește acest sector.
Concentratul nu poate fi folosit direct într-un reactor, ci trebuie procesat și transformat în combustibil nuclear. Prin urmare, o asemenea tranzacție nu ar reprezenta o soluție imediată pentru dificultățile energetice cu care se confruntă România.
Pentru ca uraniul să poată ajunge la un cumpărător român, trebuie clarificate dreptul de proprietate asupra stocului, efectele arbitrajului internațional, condițiile de export și traseul de transport. Deocamdată, informația importantă este intrarea unei societăți românești într-o competiție internațională cu o miză financiară și geopolitică majoră.
