Centrala nucleară de la Doicești: O soluție pentru secetă
Seceta extremă care afectează România și alte zone ale Europei a scos la iveală una dintre vulnerabilitățile centralelor nucleare clasice: necesarul ridicat de apă pentru răcire.
Scăderea debitului Dunării a determinat închideri parțiale la centralele de la Cernavodă, în România, și Paks, în Ungaria. Viitoarea centrală nucleară de la Doicești ar urma însă să funcționeze după un principiu diferit, care elimină dependența de un curs exterior de apă pentru răcirea reactoarelor.
Proiectul din județul Dâmbovița prevede instalarea a șase reactoare modulare, fiecare amplasat într-un bazin subteran și protejat de sisteme pasive de siguranță. Tehnologia este concepută astfel încât, inclusiv într-o situație critică, răcirea să poată continua fără alimentare externă cu apă și fără funcționarea unor pompe electrice.
Reactoarele clasice amplasate pe malul Dunării depind de debitele fluviului pentru asigurarea necesarului de răcire. În perioadele de secetă severă și temperaturi extreme, scăderea nivelului apei poate conduce inclusiv la oprirea unor unități pentru protejarea sistemelor de răcire.
Conceptul ales pentru Doicești elimină această dependență prin utilizarea unor circuite închise, care nu necesită alimentarea continuă dintr-un râu sau dintr-o altă sursă exterioară de apă.
Cele șase module ale centralei vor fi instalate individual în interiorul unui bazin de mari dimensiuni, realizat din beton armat de înaltă densitate. În interior se află și o structură etanșă din oțel inoxidabil. Bazinul conține o cantitate fixă de apă, proiectată pentru a prelua energia termică și pentru a asigura răcirea.
În timpul funcționării normale, excesul de căldură produs de modulele nucleare este preluat printr-un circuit secundar închis. Energia termică este apoi transportată spre exterior și eliminată în atmosferă cu ajutorul turnurilor de răcire sau al altor structuri specializate pentru disiparea căldurii. Lichidul din interiorul reactoarelor nu intră în contact cu mediul exterior, ci este recirculat în permanență.
Diferența esențială devine însă vizibilă într-o situație extremă, precum producerea unui accident însoțit de pierderea completă a alimentării cu energie electrică auxiliară. Dacă alimentarea cu electricitate dispare, sistemele modulare sunt proiectate să continue răcirea folosind mecanisme pasive, bazate pe procese fizice.
Căldura reziduală din miezurile reactoarelor este transferată automat către apa din bazinul subteran. Sistemele de siguranță nu au nevoie de o sursă de electricitate și nici de comenzi mecanice pentru a intra în funcțiune. Apa din rezervor preia energia termică și se încălzește treptat până la fierbere. Volumul existent în bazin este proiectat pentru a putea absorbi și disipa căldura produsă simultan de toate cele șase module, fără alimentarea cu apă dintr-o sursă exterioară.
Pe măsură ce apa se evaporă controlat, cantitatea de căldură reziduală produsă de fiecare reactor se reduce în mod natural. Atunci când energia termică emisă de fiecare unitate ajunge sub pragul de 400 kW, sistemul trece automat într-o altă etapă de protecție. Răcirea se realizează în această fază cu aer, prin circulația naturală a acestuia prin golurile de aerisire și spațiile de operare ale compartimentelor tehnice.
NuScale Power, compania americană care a proiectat tehnologia, a arătat că, într-un scenariu de accident de bază, miezul reactorului nu rămâne fără apă, iar riscul de topire este eliminat prin design.
Noua centrală nucleară urmează să fie construită pe amplasamentul fostei termocentrale pe cărbune de la Doicești. Proiectul presupune înlocuirea vechii capacități de 600 MW, care producea cantități importante de emisii de carbon, cu o centrală nucleară având o putere totală de 462 MW. Fiecare dintre cele șase module NuScale ar urma să producă 77 MW. Configurația modulară permite totodată flexibilitate în dispecerizarea producției de energie, o caracteristică diferită față de centralele nucleare de mari dimensiuni.
Dezvoltarea centralei este gestionată de RoPower Nuclear, companie deținută în proporții egale de Nuclearelectrica și Nova Power & Gas. Tehnologia utilizată este dezvoltată de compania americană NuScale Power. Proiectul a trecut prin studiile de inginerie de tip FEED și prin evaluările Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), care confirmă viabilitatea și siguranța instalației. Un pas important a fost făcut în februarie 2026, când acționarii au aprobat decizia finală de investiție. Proiectul a trecut astfel oficial în cea de-a treia fază de execuție, după încheierea studiilor de inginerie și a misiunilor de evaluare realizate de AIEA.
