Iranul se pregătește să se deconecteze de internetul global
Iranul intenționează să se desprindă definitiv de internetul global, permițând accesul online doar persoanelor verificate de regimul de la Teheran, conform activiștilor pentru drepturile digitale din Iran. Un raport al organizației Filterwatch, care monitorizează cenzura internetului în Iran, afirmă că „un plan confidențial este în curs de desfășurare pentru a transforma accesul la internetul internațional într-un ‘privilegiu guvernamental’.”
Schimbări permanente în accesul la internet
Media de stat și purtătorii de cuvânt guvernamentali au semnalat deja că această schimbare este una permanentă, avertizând că accesul nelimitat nu va reveni după 2026. Conform acestui plan, iranienii care au obținut autorizații de securitate sau au trecut verificările guvernamentale vor avea acces la o versiune filtrată a internetului global, în timp ce ceilalți vor putea utiliza doar internetul național, o rețea internă, paralelă, complet izolată de restul lumii.
Contextul actual al întreruperii internetului
Iranul se confruntă cu o întrerupere severă a internetului, care a început pe 8 ianuarie, în urma unor proteste anti-regim. Această întrerupere a dus la mii de decese, iar informațiile care ies din țară sunt extrem de limitate. Aceasta este una dintre cele mai severe întreruperi ale internetului din istorie, depășind întreruperea din Egipt din 2011. Un purtător de cuvânt guvernamental a declarat că internetul internațional va rămâne oprit până cel puțin la Nowruz, Anul Nou Persan, pe 20 martie.
Impactul economic și cultural al deconectării
Un fost oficial al Departamentului de Stat al SUA a declarat că ideea că Iranul ar putea încerca o deconectare permanentă de internetul global este „plauzibilă și terifiantă”, dar și costisitoare. „Impactul economic și cultural va fi cu adevărat masiv. Și ar putea să-și supraestimeze capacitățile”, a adăugat acesta.
Controlul regimului asupra internetului
Iranul lucrează la un internet național din 2009, după ce a realizat costurile extreme ale unei întreruperi complete. În 2012, guvernul a înființat Consiliul Suprem al Ciberneticii pentru a planifica o rețea domestică. Autoritățile au folosit o abordare de tip „morcov și băț” pentru a forța afacerile online să-și mute infrastructura esențială în interiorul țării, oferind stimulente fiscale celor care au acceptat.
Tehnologia de cenzură
Se estimează că filtrarea internetului este posibilă datorită tehnologiei exportate din China, utilizând dispozitive care monitorizează și manipulează traficul de internet. Aceste echipamente de cenzură permit guvernului să prevină conexiunile în ambele direcții. Internetul național permite accesul la un număr limitat de site-uri și aplicații create de regim, dar este complet monitorizat și izolat de internetul global.
Viitorul internetului în Iran
Naționalizarea internetului pare să fi fost un succes, continuând să funcționeze în timpul protestelor, iar în prezent este singura opțiune pentru majoritatea iranienilor de a se conecta online. Capacitățile de control ale Iranului asupra internetului sunt considerabile, fiind mai avansate decât cele ale altor regimuri autoritare.
Impactul unei posibile deconectări permanente de internetul global va avea consecințe severe asupra economiei iraniene și asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor, regimul asumându-și responsabilitatea pentru aceste efecte negative.
Iranul își va închide porțile față de lume, iar asta nu poate fi un lucru bun. Cei care se află sub regimul lor vor avea și mai puține opțiuni pentru a accesa informații reale. Mă întreb cum vor face față tinerii din Iran fără acces la internetul global.
Mi se pare că această măsură este o formă de control extrem. E îngrijorător să ne gândim că tot mai multe țări aleg să izoleze populația în loc să promoveze transparența și libertatea de exprimare. Oare ce va urma?
Cine știe, poate Iranul vrea să creeze propriul internet ca China? Ar fi fascinant, dar în același timp foarte alarmant! Asta ar putea crea un precedent periculos pentru alte țări.
E greu de crezut că asemenea decizii pot aduce ceva bun pe termen lung. Cu siguranță, acest lucru nu le va îmbunătăți reputația internațională. Oare chiar cred că pot controla totul în acest fel?
Totuși, dacă reușesc să implementeze o astfel de măsură, cine știe câte alte guverne s-ar putea inspira din asta? Ceea ce vedem acum e doar începutul unei tendințe mai mari?