Alaa Abd el-Fattah: Povestea unui activist din închisoare
Activistul britanico-egiptean Alaa Abd el-Fattah, eliberat după mai bine de un deceniu de detenție continuă în Cairo, a declarat că dorește să vină în Regatul Unit pentru a fi alături de fiul său autist în vârstă de 14 ani. Abd el-Fattah a spus că se teme că mama sa ar putea fi decedată în urma unei greve a foamei, în timpul celor 12 ani petrecuți în ceea ce a descris ca fiind un „vortex al încarcerării.”
Experiențele din închisoare
Într-un interviu din Cairo, Abd el-Fattah a menționat că are nevoie de o pauză în activitatea sa de apărare a drepturilor omului pentru a avea timp să se vindece, adăugând că nu mai crede că închisoarea este un ritual necesar pe drumul spre libertate. Îmbrăcat într-un tricou cu Steve Biko, el a afirmat că se simte surprinzător de bine, dar are nevoie de timp pentru a se regăsi după o perioadă îndelungată petrecută în izolare.
Reflecții asupra eliberării
Referindu-se la eforturile guvernului britanic de a-i asigura eliberarea, el a spus: „Am reușit să ies, dar nu am reușit să obțin o vizită consulară. Asta încă nu are sens pentru mine.” Abd el-Fattah a mulțumit celor din Regatul Unit care au militat pentru eliberarea sa și care au oferit sprijin familiei sale.
Relația cu fiul său
Relația cu fiul său, Khaled, este o preocupare majoră pentru Abd el-Fattah. „El este cu mine acum. Am petrecut timp împreună, mergem la înot, la vâsle, dormim în aceeași cameră, încercând să ne reconectăm,” a spus el. În timpul detenției, întâlnirile cu fiul său au fost rare, iar vizitele erau scurte și se desfășurau printr-un geam de sticlă, ceea ce nu era potrivit pentru cineva aflat pe spectrul autismului.
Impactul detenției asupra familiei
Alaa Abd el-Fattah a spus că a existat o perioadă lungă de disperare în care nu credea că va fi eliberat. De asemenea, s-a arătat îngrijorat pentru sănătatea mamei sale, Laila, care a efectuat două greve ale foamei de 287 de zile și a fost de două ori spitalizată.
Viitorul și activizarea politică
Discutând despre planurile sale de viitor, Abd el-Fattah a subliniat că „merit să mă vindec” și că nu știe în ce formă va continua activitatea sa politică. El a menționat că nu mai există oportunități de organizare în Egipt și că este prea periculos să se angajeze în activism politic în acest moment. Este deschis să își exprime gândurile despre politică, dar nu se consideră un organizator pasionat.
Reflecții asupra activiștilor și societății
Abd el-Fattah a afirmat că activismul nu ar trebui să implice punerea în pericol a propriei vieți și a subliniat importanța de a gândi diferit despre cum să se angajeze cu lumea. El a menționat că este conștient de provocările globale actuale, inclusiv cele legate de schimbările climatice și conflictele din Palestina.
Concluzie
Eliberarea lui Alaa Abd el-Fattah reprezintă nu doar o victorie personală, ci și o reamintire a importanței solidarității și activismului în fața opresiunii. Activistul subliniază că, în ciuda provocărilor, trebuie să continuăm să căutăm modalități de a construi o lume mai bună și mai empatică.
E imposibil să înțeleg cum a putut suporta cineva atât de multă suferință. Sper că Alaa își va găsi liniștea și că experiența lui va ajuta la schimbarea situației din Egipt.
Mă întreb cât de multe povești asemănătoare mai sunt ascunse în colțurile lumii? E ușor să ne pierdem în problemele noastre cotidiene, dar astfel de oameni ne reamintesc realitatea cruntă.
Cred că este un exemplu de curaj rar întâlnit. Într-o lume unde mulți tac, Alaa a ales să vorbească și să lupte pentru drepturile sale. Asta ar trebui să inspire pe toată lumea!
Sincer, mă enervează puțin lipsa de reacție internațională față de aceste abuzuri. De ce nu se face mai mult zgomot pentru cazuri ca al lui Alaa?
Îmi doresc ca povestea lui să ajungă la cât mai mulți oameni. Cred că trebuie să știm ce se întâmplă cu adevărat în regimurile autoritare pentru a putea acționa.
Alaa pare o persoană extrem de puternică, dar îmi fac griji pentru sănătatea lui mentală după atâția ani închis. Oare va putea vreodată să trăiască fără frica asta?