Contextul Acordului de Pace de la Dayton
Pe 21 noiembrie 2025, se împlinesc 30 de ani de la semnarea Acordului de Pace de la Dayton, care a pus capăt războiului din Bosnia și a marcat destrămarea Iugoslaviei. Deși acest acord a fost esențial pentru încheierea unui conflict devastator, a generat controverse, menținând Bosnia într-un sistem politic disfuncțional și alimentând ură etnică. Modelul de guvernare stabilit prin Dayton se bazează pe asumpții greșite privind coexistența etnică în Bosnia, având ca efect încetinirea democratizării și reconstrucției țării.
Afectarea societății bosniace
Efectele Acordului continuă să destabilizeze Bosnia, cu amenințări secesioniste din partea Republicii Srpska. Criticile la adresa Acordului includ consolidarea forțelor politice responsabile de violențele din trecut și menținerea unui sistem etno-național rigid, care subminează democrația și drepturile omului.
Istoricul conflictului din Bosnia
În 1992, Bosnia și Herțegovina și-a declarat independența, generând reacții negative din partea Serbiei, care a susținut grupările paramilitare sârbe. Conflictul a dus la un asediu devastator asupra capitalei Sarajevo și la atrocități fără precedent, inclusiv genocidul de la Srebrenica, unde au fost uciși opt mii de bărbați și băieți musulmani sub ochii comunității internaționale. Războiul s-a încheiat în 1995, datorită implicării directe a Statelor Unite și a unei campanii de bombardamente NATO.
Structura politico-administrativă post-Dayton
Acordul de la Dayton a creat un sistem politic complex, bazat pe criterii etnice, care a împărțit Bosnia în două entități: Federația Bosnia-Herțegovina și Republika Srpska. Acest sistem consociaționist a dus la segregarea etnică și a limitat capacitatea de coexistență, legitimizând ideea că zonele etnice omogene pot fi obținute prin transferuri forțate de populație. Constituția Bosniei, anexată Acordului, promovează un sistem electoral discriminatoriu, rezervând dreptul de a candida doar pentru membrii celor trei grupuri etnice principale.
Implicarea Înaltului Reprezentant
Un alt aspect controversat este prezența Înaltului Reprezentant, care are puteri executive de a lua decizii în absența consensului local. Deși creat pentru a implementa rezoluțiile ONU, rolul său a dus la o percepție de semi-protectorat internațional și a fost un obstacol în drumul Bosniei spre integrarea europeană.
Drumul Bosniei spre Uniunea Europeană
Bosnia a început procesul de aderare la Uniunea Europeană în 2003, dar negocierile oficiale au început abia în 2016. Deși a devenit țară candidată în 2024, Bosnia se confruntă cu obstacole semnificative, inclusiv regresul democratic și tendințele secesioniste ale Republicii Srpska. Liderul acestei entități, Milorad Dodik, contestă suveranitatea Bosniei și promovează o agendă separatiste, afectând astfel libertatea presei și stabilitatea politică.
Evaluarea situației actuale
După 30 de ani de la semnarea Acordului de Pace, Bosnia se află într-un paradox politic, menținând pacea, dar având un stat profund disfuncțional. Sistemul de guvernare a dus la blocaje instituționale, fragmentare politică și o deteriorare a condițiilor economice, rezultând într-o rată mare de imigrare. Criza politică actuală și amenințările de securitate subliniază instabilitatea profundă a țării, iar contradicțiile sistemului Dayton pun în pericol scopul declarat al acestuia.
În concluzie, deși Acordul de la Dayton a adus pace, el a facilitat și perpetuarea unei structuri politice care împiedică progresul democratic și integrarea Bosniei în Uniunea Europeană.
