Crucea abuzului: apeluri la 911 dintr-un centru de detenție ICE din Texas
Conform unor înregistrări obținute de Associated Press, urgențele medicale și psihice au devenit o rutină la cel mai mare centru de detenție al Immigration and Customs Enforcement (ICE) din Statele Unite, Camp East Montana, de la deschiderea sa vara trecută. Datele și înregistrările a peste o sută de apeluri 911 de la acest centru situat pe baza militară Fort Bliss din El Paso, Texas, alături de interviuri și documente legale, oferă un tablou îngrijorător al supraaglomerării, neglijenței medicale, malnutriției și stresului emoțional.
Condiții de detenție
Actuali și foști deținuți au descris o tabără unde aproximativ 3.000 de persoane sunt obligate să trăiască în condiții zgomotoase și nesanitare. Aceștia se confruntă cu dificultăți în obținerea îngrijirilor medicale într-un mediu în care bolile se răspândesc, pierd în greutate din cauza lipsei de hrană și se tem de gardienii de securitate care folosesc forța pentru a reprima tulburările. Un fost deținut a declarat: „Fiecare zi părea ca o săptămână. Fiecare săptămână părea ca o lună. Fiecare lună părea ca un an.”
Apelurile la 911
În primele cinci luni de la deschiderea sa, personalul din tabără a efectuat aproape un apel 911 pe zi. Într-un apel, un bărbat plânge după ce a fost agresat de un alt deținut. În altul, un medic raportează că un bărbat își lovește capul de perete exprimând gânduri suicidale. De asemenea, un apel a fost înregistrat de o asistentă care spunea că o femeie însărcinată se află în dureri severe și are coronavirus.
Incidente grave și decese
Deținuții răniți variază de la un tânăr de 19 ani care a căzut dintr-un pat supraetajat, până la un bărbat de 79 de ani care avea dificultăți în respirație. Cel puțin 20 de urgențe au fost raportate ca fiind crize, unele dintre acestea rezultând în traume craniene severe. Apelurile arată că deținuții traumatizați au încercat repetat să se rănească. Două incidente au rezultat în decese; pe 3 ianuarie, un bărbat cubanez de 55 de ani a murit în urma asfixierii, iar pe 14 ianuarie, un bărbat nicaraguan de 36 de ani s-a sinucis.
Reacții oficiale și condiții de inspectare
Un purtător de cuvânt al Departamentului de Securitate Internă a respins afirmațiile privind condițiile substandard, afirmând că deținuții primesc hrană, apă și tratament medical. O inspecție ICE a constatat că condițiile de la instalație au încălcat cel puțin 60 de standarde federale pentru detenția imigranților, dar acest raport nu a fost publicat.
Apeluri pentru închiderea centrului
Congressista din Texas, Veronica Escobar, a cerut închiderea centrului, spunând că „această facilitate nu ar trebui să fie operațională”. Acesta a fost temporar redus la sub 1.900 de persoane în timpul unei vizite recente, iar vizitele au fost suspendate din cauza unui focar de rujeolă. Escobar a solicitat o investigație asupra contractorului care operează centrul, afirmând că „oamenii ar trebui să fie mișcați de cruzimea absolută, dar dacă nu sunt, sper că vor fi mișcați de fraudă și corupție”.
Aceste condiții alarmante din centrul de detenție ICE subliniază o criză profundă în sistemul de gestionare a imigranților, având implicații serioase asupra sănătății și bunăstării persoanelor afectate.
Nu am numărul la care pot suna pentru a verifica situația acestor oameni. E greu de imaginat cum se poate ajunge în punctul în care apelurile la 911 devin o normalitate într-un loc destinat protecției.
Mă întreb cât de multe dintre aceste apeluri sunt tratate cu adevărat serios. E alarmant să vezi că un centru de detenție nu reușește să ofere condiții decente, iar oamenii ajung să ceară ajutor din cauza abuzurilor sistemului.
E foarte trist că astfel de lucruri se întâmplă și sunt ignorate de atâtea voci publice. Cred că e momentul ca toți cei responsabili să fie trași la răspundere pentru ce se petrece acolo.
Sunt convins că acest subiect ar trebui discutat mult mai des în media românească, având în vedere implicațiile internaționale ale politicilor imigrației din Statele Unite. Nu putem rămâne indiferenți față de suferința altora, indiferent unde s-ar afla aceștia!
M-a șocat faptul că unele situații medicale au devenit ceva comun într-un loc care ar trebui să asigure securitate și sănătate persoanelor aflate acolo. Oare câți dintre noi ne gândim cu adevărat la soarta lor?
Am impresia că acest tip de abuz este doar vârful aisbergului, iar multe alte atrocități rămân ascunse sub suprafață. Cineva ar trebui să facă ceva concret pentru a schimba această realitate inacceptabilă!