Reinstaurarea normalității politice în Franța
Franța a obținut un guvern funcțional după săptămâni de agitație politică, însă această stabilitate a venit cu un preț: abandonarea reformei sistemului de pensii. Proiectul președintelui Emmanuel Macron, care prevedea creșterea vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani până în 2030, a fost anulat pentru a stopa nemulțumirile populare. Franța are cea mai redusă vârstă de pensionare din Europa și se confruntă cu o criză economică severă, marcată de un deficit public insuportabil și de o inflație care afectează puterea de cumpărare.
Impactul reformelor abandonate
Decizia de a abandona reforma pensiilor a fost determinată de reacția vehementă a cetățenilor, care nu au mai fost influențați de argumentele economice și demografice. Utilizarea decretului pentru a impune reforma a amplificat sentimentul de nedreptate, iar stânga și extrema dreaptă au profitat de această frustrare. Scena politică din Franța este acum tot mai fragmentată, cu o slăbire a centrului politic și o proliferare a extremelor.
O criză europeană
Fenomenul de nemulțumire nu este izolat în Franța; cotidianul elvețian Neue Zürcher Zeitung notează că întreaga Europă devine tot mai „franceză”. Cetățenii din diverse țări europene cer mai mult decât statul poate oferi, ceea ce duce la un cerc vicios al revendicărilor. În Franța, 33,8% din PIB este alocat protecției sociale, dar dezamăgirea față de stat este generalizată și se manifestă și în Germania, Italia, Spania, Marea Britanie și țările nordice.
Provocările statului modern
Statele occidentale au funcționat pe baza unei logici a progresului continuu, dar actuala stagnare economică a dus la o prăpastie între așteptările cetățenilor și capacitatea statului de a livra. Aceasta nu este doar o criză economică, ci și una politică, în care cetățenii frustrați cer și mai mult, ceea ce favorizează populismul și apatia.
Fragilitatea guvernelor
În multe țări, guvernele se bazează pe majorități fragile și se confruntă cu o opoziție puternică. Deciziile de reformă sunt blocate de teama protestelor, iar datoriile publice paralizează investițiile. În România, dezamăgirea față de stat alimentează autoritarismul și extremismul de dreapta. Cetățenii cer soluții pentru probleme complexe, dar, pe măsură ce statul se angajează să facă mai mult, se îndatorează și devine tot mai slab.
Democrația sub amenințare
Voința majorității este din ce în ce mai contestată, evident în ascensiunea partidelor extremiste și în deciziile colective controversate, cum ar fi Brexit. Această vulnerabilitate oferă oportunități dușmanilor democrației, cum ar fi Rusia, care sprijină partidele anti-sistem. Campaniile de dezinformare afectează nu doar autoritatea statului, ci și încrederea în democrație.
Concluzie
Viitorul democrației în Europa este incert, iar provocările actuale ar putea submina fundamentul acestui sistem, având implicații profunde asupra stabilității sociale și politice.
