Contextul istoric al cenzurii teatrale în România
În februarie 1982, Emil Riman, fost director al Teatrului Bulandra, a părăsit România cu un pașaport de apatrid, fiind condamnat anterior pentru „inversiune sexuală“ și demis din funcția sa. Înainte de a pleca, a lăsat colegelor de la Biblioteca „Mihail Sadoveanu“ documente din perioada sa de activitate la Bulandra. Printre acestea se numără „Observații comunicate la ședința din 8 noiembrie a.c. la Comitetul Municipal al PCR“, care include indicații de modificare pentru piesa „Interviu“ de Ecaterina Oproiu.
Originea și natura documentului
Documentul, datat din 1976, conține sugestii de schimbări pentru spectacolul montat de Cătălina Buzoianu. Acesta este considerat excepțional deoarece nu există multe documente oficiale de la autoritățile implicate în cenzură, care, de obicei, comunicau aceste solicitări verbal. „Observațiile“ sunt anonime și imperative, reflectând intervențiile politice ale Partidului, în contextul în care cenzura a fost desființată formal în decembrie 1977.
Intervențiile cenzurii asupra piesei „Interviu“
Piesa „Interviu“, inițial intitulată „Handicap“, a fost inclusă în repertoriul teatrului, dar a fost respinsă inițial din cauza conținutului perceput ca necorespunzător politic. Modificările cerute de Comitetul Municipal al PCR vizează atât aspecte ale politicii regimului, cât și păstrarea imaginii pozitive a Partidului în susținerea emancipării femeilor. Cenzorii au cerut eliminarea referințelor la nume străine, muzică străină, dar și modificarea unor personaje și replici pentru a se conforma imaginii oficiale a femeii în societatea socialistă.
Exemple de modificări specifice
Printre cerințele specifice ale cenzurii se numără eliminarea numelui Indira Gandhi, modificări ale caracterizării soțului primăriței și ajustări ale comportamentului personajelor pentru a nu reflecta negativ asupra bărbaților. De asemenea, a fost solicitată eliminarea unor pasaje care sugerau violența domestică sau care nu prezentau bărbații într-o lumină favorabilă.
Impactul cenzurii asupra montării teatrale
În urma acestor intervenții, unele personaje au fost eliminate complet din spectacol, iar alte modificări au fost implementate pentru a răspunde cerințelor partidului. De exemplu, personajul „Tanți“ a fost eliminat, iar un nou personaj pozitiv a fost sugerat, dar fără succes. Spectacolul a fost totuși aprobat și difuzat, dar nu înainte de a fi supus unei revizii stricte.
Concluzie
Documentele de cenzură, precum „Observațiile comunicate la ședința din 8 noiembrie“, ilustrează modul în care autoritățile comuniste interferau în arta teatrală, influențând atât conținutul, cât și percepția publicului asupra rolului femeii în societate. Această intervenție a avut implicații semnificative asupra reprezentării feministe în teatru și a subliniat lupta continuă pentru emanciparea femeilor în România socialistă.
