Activist în greva foamei riscă moartea
Umer Khalid, un activist de 22 de ani, a intrat în greva foamei în noiembrie și a oprit consumul de apă, ceea ce, conform unui medic, ar putea duce la decesul său în câteva zile. Acesta a suspendat temporar greva foamei de Crăciun din cauza stării sale de sănătate, dar a reluat acțiunea acum 13 zile.
Cauza grevei foamei
Khalid și alți șapte activiști au încetat să mai consume alimente ca protest față de acuzațiile de intrare prin efracție sau daune materiale, pe care le contestă. Toți ceilalți activiști, cu excepția lui Khalid, și-au încheiat acțiunile de protest după ce guvernul britanic a decis să nu acorde un contract de 2 miliarde de lire sterline companiei israeliene Elbit Systems UK.
Condiții de sănătate și riscuri
Khalid suferă de distrofie musculară de tip limb-girdle, o afecțiune genetică care îi slăbește mușchii din jurul articulațiilor principale, făcându-l mai vulnerabil. Dr. Rupa Marya a declarat că lipsa aportului de lichide poate provoca moartea prin insuficiență renală acută în termen de trei până la patru zile. Având în vedere condiția sa de sănătate preexistentă, riscul de deces ar putea fi și mai rapid.
Declarații și reacții
Dr. Marya a criticat guvernul britanic pentru acțiunile sale, subliniind contrastul dintre planurile de dezvoltare urbană în Gaza și starea critică a lui Khalid. Ea a afirmat că, dacă guvernul continuă să tergiverseze, este de așteptat ca tânărul să se afle în procesul de a muri sau chiar să fi decedat până luni.
Contextul protestului
Printre cei care și-au încheiat greva foamei la începutul acestei luni se numără Heba Muraisi, care a atins ziua 72 de protest, o zi mai puțin decât Kieran Doherty, un activist republican irlandez din 1981 care a supraviețuit cel mai mult dintre cei zece care au murit în acea acțiune. Organizația Prisoners for Palestine a salutat decizia guvernului britanic de a nu acorda contractul Elbit Systems UK, considerând-o o schimbare de gândire în rândul oficialilor.
Acest caz evidențiază tensiunile și controversele legate de protestele împotriva politicilor guvernamentale și de impactul acțiunilor individuale asupra sănătății și vieții activiștilor.
Este tragic să auzim despre situația lui Umer Khalid. Sper din tot sufletul să găsească o soluție și să nu ajungă la extremitatea aceasta.
Chiar nu înțeleg cum cineva poate ajunge în punctul ăsta! Greva foamei ar trebui să fie ultima opțiune, iar oamenii care se simt obligați să facă așa ceva merită sprijin, nu ignoranță.
Îmi pare rău că un tânăr de doar 22 de ani ajunge în această stare din cauza protestelor. Poate că autoritățile ar trebui să asculte mai mult vocea activiștilor și să ia măsuri înainte de a fi prea târziu.
E foarte îngrijorător când văd astfel de situații extreme. Ce se întâmplă cu drepturile omului dacă ajungem aici? Oare câte alte voci sunt ignorate?
Sunt curioasă ce va urma după greva foamei acestui activist. E clar că problemele pe care le ridică sunt serioase, dar oare metodele acestea chiar aduc schimbări?