Progresul Europei către obiectivele pentru 2030
Conform datelor recente publicate de Eurostat, aproape 50% dintre regiunile europene au atins deja ținta de 78% privind rata de ocupare a forței de muncă, stabilită pentru anul 2030. Acest progres semnificativ este însă însoțit de disparități regionale mari, în special în estul și sudul continentului.
Disparitățile regionale
Raportul Eurostat arată că 46,5% dintre regiunile Uniunii Europene au atins sau depășit obiectivul de 78% pentru rata de ocupare. Regiunile din nordul și vestul Europei, precum Cehia, Danemarca, Germania, Irlanda, Țările de Jos, Slovacia și Suedia, se află în fruntea clasamentului, în unele cazuri atingând rate de ocupare de peste 85%. În contrast, regiunile cu rate scăzute de ocupare sunt adesea cele rurale sau aflate în periferia Uniunii, cum ar fi anumite zone din România, Grecia, sudul Spaniei și Italiei, și regiunile ultraperiferice ale Franței.
Rata de ocupare în România
În România, rata de ocupare a fost de 63,8% în 2024, cu 12 puncte procentuale sub media Uniunii Europene de 75,8%. Există diferențe considerabile între regiuni: București-Ilfov se află la 75,5%, urmat de Nord-Vest (66,0%) și Sud-Muntenia (63,5%). Cele mai scăzute rate de ocupare sunt în Sud-Est (57,3%), Sud-Vest Oltenia (58,6%) și Vest (61,7%).
Ținte naționale pentru ocuparea forței de muncă
Fiecare stat membru al Uniunii Europene și-a stabilit propriile ținte pentru atingerea obiectivului comun de 78% până în 2030. De exemplu, Ungaria își propune o rată de 85%, Malta 84,6%, iar Germania 83%. România, cu decalaje structurale semnificative, nu figurează printre statele cu ținte ridicate.
Concluzie
Progresele înregistrate de regiunile europene în atingerea obiectivelor pentru 2030 evidențiază atât succesele, cât și provocările persistente, România fiind un exemplu clar al dificultăților întâmpinate de anumite regiuni în îndeplinirea acestor ținte.
Este frustrant să vedem că alte țări din Europa fac progrese semnificative, în timp ce România pare să rămână pe loc. Oare care sunt motivele pentru aceste întârzieri? Ar trebui să ne punem întrebări serioase despre conducerea noastră.
Mă întreb dacă autoritățile române chiar conștientizează situația și cum ar putea schimba lucrurile. E clar că avem nevoie de o strategie mai bună pentru a ajunge la standardele europene.
E destul de alarmant să văd că jumătate dintre regiunile europene au atins obiectivele, iar noi încă ne luptăm cu probleme fundamentale. Mi-ar plăcea să aud mai multe soluții concrete din partea decidenților noștri.
Pe de altă parte, poate că există un plan mai mare în spatele acestei stagnări? Nu știu, dar parcă totul pare să fie un joc complicat și nu suntem lansați pe drumul cel bun.