Jeno Major: Actor și Fotograf
Jeno Major este un actor al Teatrului Gong din Sibiu, cunoscut pentru pasiunea sa profundă pentru fotografie. Cu părul prins în coadă și o pălărie mereu pe cap, el își descrie copilăria petrecută alături de tatăl său, pescuind în diverse locații, inclusiv în Deltă și pe Olt.
Experiența la Canalul Dunăre-Marea Neagră
După anii de școală, Major a fost trimis la Canalul Dunăre-Marea Neagră, într-o perioadă dificilă sub regimul lui Ceaușescu. La 19 ani, a fost expus la condiții de muncă dure, lucrând cot la cot cu militari și pușcăriași. A fost martor la violențe și tragedii, inclusiv la moartea unor oameni în timpul construcției canalului.
Cariera Teatrală și Fotografia
După serviciul militar, Major a continuat să lucreze în construcții, dar a găsit în cele din urmă o chemare în lumea teatrului. La Teatrul Gong a descoperit o pasiune pentru păpuși și interacțiunea cu publicul. Deși se gândește la pensionare, el consideră că aceasta nu este o abandonare, ci o oportunitate de a căuta o lumină mai bună, inspirându-se din natura din jurul său.
Căutarea Luminii în Fotografie
Major vorbește despre „blue hour”, momentul perfect pentru fotografie, când lumina este blândă și natura respiră. Preferă fotografiile de peisaj simple, care permit privitorului să se odihnească. Întâlnirile cu oameni simpli, cum ar fi o femeie în vârstă care căra lemne, l-au marcat profund, transformându-l din fotograf în observator.
Refuzul Modernității
Jeno Major a renunțat la televizor cu 13 ani în urmă, considerându-l o sursă de dezinformare. Deși Fundătura Ponorului este locul său preferat, el petrece mult timp fotografiind peisajele din Valea Hârtibaciului. Crede că România oferă cele mai frumoase cadre pentru fotografie, comparativ cu alte locații exotice din lume.
Identitatea și Moștenirea
Există sceptici care cred că Jeno Major nu este real, dar el a devenit o figură cunoscută în comunitatea fotografilor. Fără copii, el știe că nu va putea lăsa moștenire rodul muncii sale, dar are zeci de mii de urmăritori pe rețelele sociale, care apreciază munca sa. Deși are diplome și premii, nu mai trimite fotografiile la concursuri internaționale din motive financiare.
Viitorul Comunităților Montane
Major este conștient că locurile pe care le fotografiază sunt pe cale de dispariție, previzionând că, în următorii 10-20 de ani, oamenii nu vor mai locui în zonele montane izolate. Crede că tradițiile de ospitalitate și generozitate vor dispărea odată cu acești oameni.
Jeno Major, un sibian cu rădăcini etnice diverse, se dovedește a fi mai român decât mulți alții prin dragostea sa față de comunitate și natură.
În concluzie, Jeno Major îmbină arta teatrului cu fotografia, lăsând o moștenire vizuală despre o lume care se transformă rapid și care este amenințată de modernitate.
