Tragedia palestinienilor din Gaza
Ghali Khadr a petrecut două zile încercând să-și convingă părinții să fugă cu el în sudul Gazei, avertizându-i că este prea periculos să rămână. Tatăl său, cunoscut pentru încăpățânarea sa, a refuzat. Cei doi nu au avut ocazia să își finalizeze discuția, deoarece o lovitură aeriană israeliană a distrus casa lui Ghali, îngropându-și părinții sub dărâmături. Două zile după anunțarea încetării focului, Khadr s-a întors pentru a căuta printre ruinele casei sale. A petrecut ziua căutând semne ale părinților săi, găsind doar fragmente ale craniilor și părți din mâinile lor.
Căutarea printre ruine
Khadr, în vârstă de 40 de ani, din Jabaliya, a afirmat că tatăl său, un șofer de ambulanță pensionat, era cunoscut pentru voința sa puternică și optimism. A dus rămășițele părinților săi la cimitir, dar a descoperit că și acesta fusese distrus. A decis să-i îngroape lângă cele câteva morminte care au rămas intacte.
Conform agenției de apărare civilă din Gaza, aproximativ 10.000 de corpuri sunt prinse sub dărâmături și clădiri prăbușite. Oprirea luptelor a permis echipelor de ambulanță să înceapă căutarea decedaților și să ofere familiilor o șansă la închidere.
Implicarea echipelor de salvare
Salvatorii se confruntă cu o sarcină imensă, având de îndurat aproximativ 60 de milioane de tone de dărâmături. Cele mai multe drumuri sunt distruse sau blocate, iar lucrătorii de apărare civilă sunt lipsiți de echipamente grele, fiind nevoiți să folosească sape și ciocane pentru a sparge clădirile prăbușite. De asemenea, trebuie să se miște cu precauție din cauza bombelor neexplodate care se află printre dărâmături.
Khaled al-Ayoubi, șeful apărării civile din nordul Gazei, a declarat că, la început, se concentrează pe recuperarea cadavrelor aflate pe străzi pentru a păstra ce a mai rămas din ele, având în vedere prezența câinilor vagabonzi care atacă corpurile.
Durerea familiilor
Mulți locuitori din nordul Gazei nu pot suporta să aștepte atât de mult. Au început să se întoarcă la casele distruse pentru a-și căuta singuri cei dragi. Yahya al-Muqra, în vârstă de 32 de ani, din Jabaliya, crede că fratele său, Sharif, este mort. A pierdut contactul cu el după o lovitură aeriană pe 25 iulie. Deși a vizitat clădirea distrusă, nu a găsit nicio urmă a corpului fratelui său.
De asemenea, Muqra a menționat că, pentru foarte multe familii, durerea de a nu ști unde, când sau cum au murit cei dragi este imensă. Au așteptat luni de zile în exil, dorind să găsească măcar un fragment din cei pierduți.
Comunitatea și speranța
Fadi al-Salibi, un angajat al apărării civile, a afirmat că munca lor este motivată de dorința de a oferi familiilor ocazia de a onora memoria celor dragi. Muqra speră că zilele următoare vor aduce claritate în legătură cu soarta fratelui său. Cu cimitirele din cartierul său distruse, intenționează să-l îngroape pe Sharif în grădina casei sale.
„Inima mea este frântă pentru că fratele meu nu a fost încă îngropat. Chiar și un singur os ar permite să-l înmormântăm și să simțim un oarecare confort”, a adăugat el.
Concluzie
Drama umană a palestinienilor din Gaza subliniază impactul devastator al conflictului, lăsând familii în suferință și în căutarea unei închideri care pare imposibilă în fața distrugerilor masive.
Este extrem de trist să citim despre suferința acestor oameni. Mi se pare că nimeni nu ar trebui să treacă prin așa ceva, iar situația din Gaza este cu adevărat devastatoare.
Mă întreb ce s-ar putea face pentru a ajuta mai mult aceste familii aflate în dificultate. Oare comunitatea internațională chiar nu poate interveni într-un mod semnificativ?
E greu de imaginat cât de multă durere simt cei care își pierd apropiații în astfel de circumstanțe. Ar trebui să ne pese mai mult și să facem ceva concret pentru a-i susține pe palestinieni.
Am văzut multe imagini șocante din Gaza, dar asta îmi provoacă o tristețe profundă. Chiar nu putem găsi o soluție la acest conflict care durează atât de mulți ani?
Întotdeauna am avut sentimentul că media tratează subiectul dintr-o singură perspectivă. Cealaltă parte a poveștii rămâne adesea ascunsă, iar noi trebuie să fim deschiși la toate unghiurile situației actuale.