Povestea lui Ion Omescu și Ștefan Augustin Doinaș
Ion Omescu, un actor și dramaturg român, a fost arestat pe 5 februarie 1957 pentru „instigare publică“, după ce, la percheziția domiciliară efectuată de Securitate, au fost descoperite 328 de file ale manuscrisului său, care includea descrieri ale abuzurilor din lagărele de muncă de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, precum și observații critice asupra regimului comunist. Omescu, născut pe 26 noiembrie 1926 la Arad, a avut o carieră artistică promițătoare, absolvind Conservatorul de Artă în 1948 și lucrând la Teatrul Național București.
Arestarea și condițiile de detenție
Pe 3 februarie 1957, Ștefan Augustin Doinaș, scriitor și coleg de liceu cu Omescu, a fost arestat pentru omisiune de denunț în legătură cu o discuție despre Revoluția din Ungaria. Percheziția la domiciliul lui Omescu a dus la descoperirea manuscrisului său, care includea detalii despre reeducarea deținuților și abuzurile la care erau supuși. Manuscrisul a fost considerat „corp delict“ în procesul său.
Omescu a fost condamnat la șapte ani de închisoare corecțională pe 27 august 1957, un termen mai lung decât limita prevăzută pentru instigare publică, dar în limitele prevăzute pentru răspândirea de publicații interzise. A fost eliberat în februarie 1964, după o detenție dură, incluzând perioade în închisori celebre precum Jilava și Periprava.
Rolul lui Ștefan Augustin Doinaș
Doinaș a avut o contribuție semnificativă în cadrul procesului lui Omescu, fiind singurul martor care a confirmat că Omescu arătase manuscrisul altor persoane. Această mărturie a ajutat la încadrarea juridică a faptei lui Omescu la un nivel de pedeapsă mai ridicat. Deși Doinaș a fost el însuși arestat și condamnat, el nu a fost acuzat de complicitate în cazul lui Omescu, ci a fost martor al acuzării.
Manuscrisul și impactul său
Manuscrisul lui Omescu este considerat una dintre primele scrieri contemporane asupra experiențelor carcerale și a reeducării în România comunistă. Aceasta a fost scrisă între 1953 și 1955, în perioada în care Omescu era șomer. Textul conținea observații asupra vieții din lagărele de muncă și critica regimul comunist. După anii 1990, manuscrisul a intrat în arhivele CNSAS, dar nu a fost recuperat de Omescu, care a murit în 2000, la Paris.
Concluzie
Impactul cazului lui Ion Omescu și rolul lui Ștefan Augustin Doinaș evidențiază cum literatura și arta au fost afectate de represiunea politică în România comunistă, iar manuscrisul lui Omescu rămâne un document important pentru înțelegerea istoriei recente a țării.
