România solicită o cotă mai mare din contractele de reînarmare europeană
Ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, a declarat că România își dorește să beneficieze de investiții directe în sectorul apărării și nu doar să achiziționeze echipamente militare din străinătate. Într-un interviu pentru Politico, Moșteanu a subliniat importanța ca o parte din banii alocați pentru apărare să se întoarcă în țară prin dezvoltarea de fabrici.
Contextul industrial al apărării românești
România se află în prezent în afara marilor jocuri industriale de apărare, în timp ce țările mari din Uniunea Europeană, precum Franța, Germania, Italia și Suedia, domină acest sector. Deși România invocă „beneficiile industriale”, capacitățile de producție actuale sunt limitate. Ionuț Moșteanu a afirmat că România vrea să devină parte din lanțul de producție, dar recunoaște că competiția este acerbă și doar câteva țări dețin cote semnificative.
Creșterea cheltuielilor militare
Invazia Rusiei în Ucraina a dus la o creștere a cheltuielilor militare în rândul țărilor NATO, care și-au stabilit o nouă țintă de 2% din PIB pentru apărare până în 2035. România alocă în prezent 2,3% din PIB pentru apărare, cu promisiunea de a crește acest procent la 3,5% până în anul 2030.
Beneficiile programului SAFE
România va deveni al doilea cel mai mare beneficiar al programului SAFE, cu o valoare totală de 150 de miliarde de euro. Bucureștiul a solicitat 16,7 miliarde de euro sub formă de împrumuturi pentru achiziții militare și infrastructură. Moșteanu a subliniat necesitatea distribuirii echilibrate a beneficiilor industriale pe întreg continentul, menționând că, în cazul în care companiile europene nu acceptă condițiile României, fondurile vor fi direcționate către furnizori din afara Uniunii.
Provocările industriei locale de apărare
În prezent, România achiziționează aproape în întregime echipamente străine, inclusiv sisteme Patriot și F-35 din SUA și obuziere K9 din Coreea de Sud. Industria locală de apărare se află într-o situație precară, având nevoie de modernizare și de investiții semnificative.
Concluzie
Declarațiile lui Ionuț Moșteanu reflectă o strategie ambițioasă a României de a integra economia națională în industria europeană de apărare, dar provocările structurale și competiția acerbă cu alte state rămân obstacole majore în atingerea acestui obiectiv.
E clar că avem nevoie de o industrie de apărare puternică în România, dar mă întreb cât de repede vor fi implementate aceste planuri. Sper să nu rămână doar la stadiul de idee.
Este bine că ne dorim să investim în propriile capacități, dar oare suntem pregătiți să facem față acestor provocări? Ar fi interesant să vedem ce proiecte concrete s-ar putea dezvolta.
Înțeleg necesitatea reînarmării, însă mi-e teamă că multe din fonduri ar putea ajunge în buzunarele greșite. E important să avem transparență în astfel de investiții!
Mă întreb cum va afecta această inițiativă locurile de muncă din alte sectoare. Nu cred că ar trebui să ne concentrăm doar pe apărare, ci și pe educație și sănătate.
Sunt total sceptic cu privire la promisiunile astea. De câte ori am auzit vorbe mari fără acoperire? Aș vrea dovezi clare că se va schimba ceva în bine!