Tema referendumurilor în coaliția guvernamentală
Tema referendumului a fost discutată recent în cadrul coaliției, în contextul tensiunilor generate de stagnarea pe subiecte importante, cum ar fi reforma administrației și alegerile pentru Capitală. Referendumurile au fost adesea folosite de politicieni ca instrumente de campanie, fiind asociate cu teme polarizante și emoționale. Această practică a fost inițiată de Traian Băsescu, continuată de Liviu Dragnea, Klaus Iohannis, Nicușor Dan și reînvigorată de USR și UDMR.
Propuneri de referendum
După ce Curtea Constituțională a respins proiectul de reformă a pensiilor magistraților, politicienii au început să propună organizarea unui referendum. Dominic Fritz, de la USR, a declarat că va propune un referendum pentru modificarea Constituției dacă legea nu este considerată constituțională. Kelemen Hunor, liderul UDMR, a sugerat un referendum cu întrebarea referitoare la uniformizarea vârstei de pensionare pentru toți cetățenii.
Vlad Gheorghe (DREPT) a cerut, de asemenea, un referendum pentru desființarea sectoarelor din București, propunând ca acest lucru să se întâmple odată cu alegerile pentru Capitală, pe 7 decembrie.
Neînțelegeri în coaliție
La ședința coaliției, liderii PSD s-au ridicat și au părăsit Palatul Victoria, nemulțumiți de gestionarea problemei pensiilor speciale de către premierul Ilie Bolojan. Sorin Grindeanu a solicitat formarea unui grup de lucru, dar acesta a fost refuzat, generând tensiuni în cadrul coaliției.
Opinie personală și schimbări de poziție
Ciprian Ciucu, prim-vicepreședintele PNL, s-a exprimat inițial în favoarea unui referendum pentru eliminarea privilegiilor, dar, după ședința coaliției, a declarat că nu este oportun să se organizeze un nou referendum pe tema pensiilor speciale, subliniind necesitatea unor soluții constituționale și politice.
Referendumuri anterioare fără efect
România a organizat mai multe referendumuri în ultimii 16 ani, dar niciunul nu a fost implementat ulterior în legislație. Exemple includ referendumul din 2009 pentru Parlament unicameral, cel din 2018 pentru familie și cel din 2019 pe tema justiției, care au avut diverse rezultate, dar niciunul nu a dus la modificări legislative.
Concluzie
În contextul actual, utilizarea referendumurilor ca instrument politic ridică întrebări despre eficiența acestora și despre modul în care pot influența deciziile legislative în România.
Referendumul devine un instrument de manipulare, din păcate. Politicienii ar trebui să fie mai preocupați de nevoile cetățenilor decât de campaniile lor electorale.
Mă întreb cât de mult contează cu adevărat opinia noastră în astfel de situații. Pare că totul este doar un joc politic și nu o reală dorință de a îmbunătăți lucrurile pentru oameni.
E trist că ajungem să discutăm despre referendumuri în loc să vedem acțiuni concrete pe problemele care ne afectează viața zilnică. Sper ca măcar una dintre aceste inițiative să aducă schimbări benefice.
Chiar crede cineva că politicienii vor asculta cu adevărat vocea cetățenilor? Mie mi se pare mai mult o modalitate de a se lansa promisiuni goale, ca-n fiecare campanie electorală.
Am impresia că referendumul devine un instrument folosit doar când le convine lor, nu când chiar avem nevoie de el. E frustrant să vezi cum prioritățile sunt complet diferite față de ce își doresc oamenii!