Mircea Dinescu și amintirile din martie 1989
Poetul Mircea Dinescu a publicat o fotografie din arhiva personală, realizată în martie 1989, în contextul manifestațiilor poporului iranian împotriva aiatolahului Khamenei. Imaginea a fost făcută cu o zi înainte ca publicația franceză Liberation să publice un interviu cu Dinescu și să anunțe arestarea sa la domiciliu ca disident al regimului.
Contextul istoric
În fotografie, Dinescu apare îmbrăcat cu același pulover pe care l-a purtat la 22 decembrie 1989, când a preluat studiourile TVR și a anunțat retragerea lui Nicolae Ceaușescu, care fugise cu elicopterul. Dinescu își amintește de acele momente și de prietenii săi, Dan Deșliu și Alexandru Călinescu, alături de care s-a fotografiat la Casa Scriitorilor.
Mesajul lui Dinescu pentru poporul iranian
Postarea a fost însoțită de versuri în care Dinescu își exprimă aprecierea față de poporul iranian, subliniind lupta acestora împotriva unui regim opresiv, similară cu cea a românilor în Revoluția din decembrie 1989. Poetul își manifestă dezamăgirea față de clasa politică actuală și de principiile democratice pentru care a luptat în Revoluție.
Versurile lui Dinescu
În versurile sale, Dinescu scrie:
„Puloverul meu însă-i aproape rupt / c-a fost mâncat de javre, nu de molii.”
„Cum românii nu mai sunt români / aș fi jurat că sunt persan de-acuma.”
Concluzie
Gestul lui Mircea Dinescu de a publica această fotografie și versurile sale subliniază solidaritatea cu poporul iranian și o reflectare asupra schimbărilor politice din România, evidențiind lupta continuă pentru demnitate și libertate.
Ce moment interesant din istorie! E fascinant cum o imagine poate evoca atât de multe emoții și amintiri. Chiar mă face să mă gândesc la ce s-a întâmplat în acele zile tumultoase.
Mircea Dinescu are o abilitate aparte de a transforma simplele fotografii în povești captivante. Mi-ar plăcea să aud mai multe despre perioada aceea, cum era atmosfera în țară și ce simțea el pe vremea aia.
Am citit cu atenție articolul și mi se pare că este important să ne amintim de astfel de momente istorice. Oare câți dintre noi am fi avut curajul să protestăm ca cei din Iran?
Mă întreb dacă puloverul lui Dinescu a rămas intact până astăzi sau s-a dus la reciclat? Glumesc, desigur, dar cred că avem nevoie de mai multă ironie în discuțiile despre istorie.
E uimitor cum evenimentele din alte colțuri ale lumii ne afectează direct viața aici, în România. Cred că ar trebui să fim mai conștienți de conexiunile globale!
Parcă văd că unii încearcă acum să minimalizeze importanța acelor revolte. Istoria trebuie spusă corect, fără interpretări distorsionate!
Personal, îmi place foarte mult stilul lui Dinescu; este plin de umor chiar și când vorbește despre subiecte serioase. Îmi ridică semne de întrebare asupra cât de important este spiritul civic azi comparativ cu 1989.