Omagiu adus eroilor căzuți în decembrie 1989
O slujbă de pomenire a eroilor care au murit în decembrie 1989 a avut loc duminică la Cimitirul Eroilor Revoluției, oficiată de părintele Michael Tița, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor, împreună cu un sobor de preoți. Părintele vicar a subliniat importanța de a-i pomeni pe cei care și-au dat viața pentru semenii lor, declarând că este o datorie creștinească să-i onorăm pe cei care au trecut la Domnul.
Pomenirea eroilor Revoluției
„Pomenirile celor care trec pragul acestei vieți sunt parte integrantă din cultul Bisericii noastre. Mai ales când ne gândim la cei care și-au jertfit viața pentru binele semenilor lor, cei care, în acel decembrie sângeros, au strigat: «Vom muri și vom fi liberi!»” a afirmat părintele Tița.
În fiecare sâmbătă, la Cimitirul Eroilor Revoluției, se oficiază pomenirea celor adormiți, cu accent special asupra celor înmormântați în acest loc. La cimitir sunt îngropați 286 dintre cei care au pierit luptând pentru „credința, libertatea și demnitatea poporului român” în decembrie 1989.
Evenimentele din Piața Universității
În aceeași zi, 21 decembrie, a avut loc o slujbă de pomenire și în Piața Universității din București, în memoria eroilor Revoluției.
Concluzie
Aceste ceremonii de pomenire subliniază sacrificiul eroilor Revoluției și importanța memoriei istorice în conștiința națională.
Este important să ne amintim de sacrificiile acestor eroi și să le păstrăm vie memoria. Fără curajul lor, nu am fi avut libertatea pe care o avem astăzi.
Mă întreb dacă tinerii de azi mai știu cu adevărat ce s-a întâmplat în decembrie ’89. Cred că ar trebui organizate mai multe evenimente pentru a-i educa pe cei din generațiile noi despre aceste momente cruciale.
E admirabil că se organizează astfel de slujbe, dar mă simt frustrat că mulți dintre acești eroi nu au fost niciodată răsplătiți așa cum merită. Poate ar trebui să facem mai mult pentru familiile lor!
Oare va veni vreodată ziua în care vom avea un monument dedicat tuturor celor care au luptat? Mi se pare trist că sunt atât de multe povești nespuse ale eroilor noștri.
Am observat că totul este foarte ceremonial, dar nu există un dialog real despre lecțiile pe care le-am învățat din acele zile tumultoase. Chiar ne-am schimbat după ’89 sau doar am ascuns adevărul sub preș?