Reducerea fondurilor și impactul asupra îngrijirii HIV/SIDA
În Mozambic, o victimă adolescentă a violului a căutat îngrijiri medicale la o clinică, doar pentru a descoperi că aceasta era închisă. În Zimbabwe, decesele cauzate de SIDA au crescut pentru prima dată în cinci ani. În Etiopia și Republica Democratică Congo, pacienții cu HIV suspectat au rămas nediagnosticați din cauza lipsei kiturilor de testare. Impactul devastator al reducerii fondurilor externe din partea SUA, Marii Britanii și altor țări europene asupra luptei împotriva HIV, în special în Africa subsahariană, continuă să crească pe măsură ce 2025 se apropie.
Administrația Trump a tăiat brusc toate cheltuielile de ajutor extern în ianuarie, iar de atunci au avut loc doar restaurări parțiale ale fondurilor. Alte țări, inclusiv Regatul Unit, au anunțat, de asemenea, reduceri. Se estimează că asistența externă pentru sănătate în 2025 va fi cu 30% până la 40% mai mică decât în 2023.
Declarațiile oficialilor și previziunile pentru viitor
Winnie Byanyima, directorul executiv al UNAIDS, a declarat că „ecosistemul complex care susține serviciile HIV din numeroase țări cu venituri mici și medii a fost zguduit până în temelii.” Fără acțiuni rapide pentru a readuce serviciile pe drumul cel bun, UNAIDS preconizează că vor exista cu 3,3 milioane mai multe infecții cu HIV până în 2030 decât se aștepta. Deși există semne de recuperare, inclusiv finanțare internă în unele țări, accesul la îngrijiri rămâne departe de a fi universal.
Raportul agenției ONU constată că serviciile destinate prevenirii infecțiilor cu HIV erau în special finanțate de donatori și au fost printre cele mai afectate. În condițiile în care resursele sunt limitate, tratamentul pacienților existenți a fost prioritar. De exemplu, în Burundi, numărul persoanelor care primesc medicamente preventive pentru HIV a scăzut cu 64%.
Probleme întâmpinate de populațiile vulnerabile
În Africa subsahariană, fetele adolescente și femeile tinere sunt disproporționat afectate de HIV, dar programele concepute special pentru ele sunt printre cele mai afectate de reduceri. Activiștii din Kenya raportează că persoanele care pot face acest lucru își ascund apartenența la populații vulnerabile pentru a accesa îngrijiri în siguranță în clinici publice, temându-se că aceasta va conduce la o pierdere a informațiilor privind răspândirea virusului.
John Plastow, director executiv la Frontline Aids, a declarat că „deja vedem cum progresele se întorc înapoi.” Cu toate acestea, el a remarcat și potențialul de resetare a politicilor de sănătate, observând primele semne ale colaborării între guverne și comunități pentru a construi răspunsuri mai durabile la HIV.
Semne de speranță și necesitatea acțiunii politice
UNAIDS a menționat, de asemenea, semne de speranță, cu țări precum Nigeria, Uganda, Coasta de Fildeș, Africa de Sud și Tanzania angajându-se să crească investițiile interne. Inovațiile precum noile medicamente injectabile cu acțiune prelungită pentru prevenirea infecției câștigă, de asemenea, avânt.
Winnie Byanyima a subliniat: „Știm ce funcționează – avem știința, instrumentele și strategiile dovedite. Ceea ce avem nevoie acum este curaj politic: investiții în comunități, în prevenire, în inovație și în protejarea drepturilor omului ca drumul către eradicarea SIDA.”
Concluzie
Reducerea fondurilor pentru îngrijirea HIV/SIDA amenință progresele realizate în lupta împotriva acestei boli, iar consecințele pot fi devastatoare, cu milioane de noi infecții preconizate în viitor. Este esențial să se acționeze rapid pentru a restabili serviciile și a proteja comunitățile vulnerabile.


Reducerea fondurilor pentru îngrijirea HIV/SIDA este o problemă gravă și neglijată. E trist să vezi cum viețile oamenilor sunt puse în pericol din cauza lipsei de resurse.
Cum poate cineva să se gândească la reducerea fondurilor în fața unei crize de sănătate atât de serioase? Trebuie să găsim soluții mai bune pentru a susține persoanele afectate!
Sunt șocat că, în 2023, încă se întâmplă astfel de lucruri. Chiar nu am înțeles ce măsuri iau autoritățile pentru a preveni o situație și mai gravă.
În loc să investească mai mult în sănătatea publică, parcă vedem doar tăieri. Ce mesaj le transmitem celor afectați când spitalele rămân fără resurse?
E frustrant că unii oameni decid asupra vieților altora fără a fi conștienți de impactul real al acestor decizii. Ar trebui să ne unim vocea împotriva acestor politici proaste!