Evaziunea fiscală în România: o vulnerabilitate persistentă
De peste trei decenii, evaziunea fiscală rămâne o problemă majoră a economiei românești, fiind o vulnerabilitate care nu a fost eradicată, ci doar mutată între diferite sectoare. Multe dintre aceste abateri nu sunt izolate, ci reprezintă mecanisme organizate și repetate, precum firmele înființate în serie pentru a acumula datorii și a dispărea înainte de executare, rețelele care utilizează interpuși și tranzacții artificiale și fluxurile comerciale greu de urmărit.
Cazuri de evaziune fiscală
Un exemplu semnificativ este investigația realizată de Recorder, cunoscută sub numele de „uzina firmelor”. Aceasta a evidențiat modul în care societăți comerciale cu datorii mari către stat sunt cesionate rapid către persoane fără capacitate reală de administrare, complicând astfel executarea și identificarea beneficiarilor reali. Scăpările legislative în ceea ce privește cesionarea părților sociale au facilitat continuarea acestor practici, diluând responsabilitatea și făcând recuperarea prejudiciilor aproape imposibilă.
Provocările recuperării prejudiciilor
Recuperarea prejudiciilor se dovedește a fi o problemă sensibilă. De multe ori, după ani de investigații, statul reușește să constate datorii semnificative, dar recuperarea acestora se dovedește a fi o misiune dificilă. Activele sunt transferate rapid, firmele sunt golite de conținut, iar administratorii dispar din circuit, ceea ce trimite un semnal periculos despre gestionarea riscurilor și consecințelor evaziunii fiscale.
Evaziunea în domeniul accizelor
Evaziunea fiscală este amplificată în sectorul produselor accizabile, precum carburanții, alcoolul și tutunul, unde fiecare breșă în lanțul de colectare provoacă pierderi financiare considerabile. Schemele de interpunere de firme și tranzacțiile succesive afectează aceste sectoare, iar riscul de fraudă rămâne ridicat fără garanții financiare solide și trasabilitate în timp real.
Impactul asupra sectorului agricol
Sectorul agricol nu este imun la evaziune, fiind afectat de subevaluări și tranzacții fără documente fiscale. Într-un domeniu cu marje reduse, evaziunea fiscală poate duce la eliminarea din piață a operatorilor corecți, distorsiunea concurențială devenind o problemă gravă, pe lângă pierderile bugetare.
Creșterile de taxe ca reacție la dezechilibre
Creșterile de taxe din 2025 au fost în mare parte o reacție la dezechilibrele acumulate, dar nu pot reprezenta o soluție pe termen lung. Fiecare leu necolectat din fraudă se traduce în taxe mai mari pentru contribuabilii cinstiți sau în datorie publică suplimentară. Măsurile recente de consolidare a controalelor și introducerea digitalizării prin sisteme precum e-Factura și e-TVA reflectă o direcție corectă, mutând accentul de la reacție la prevenție.
Consolidarea și disciplina în cheltuieli
Reducerea cheltuielilor administrative este esențială pentru credibilitatea demersului de combatere a evaziunii fiscale. Un stat care cere conformare trebuie să demonstreze eficiență în utilizarea resurselor colectate, altfel efortul de colectare poate fi perceput ca o presiune suplimentară asupra mediului privat.
Perspectivele viitoare
Semnalele macroeconomice sugerează o stabilizare, cu un deficit în scădere și o inflație gestionabilă. Totuși, rezultatele nu sunt ireversibile și depind de fermitatea și coerența reformelor implementate. Aplicarea consecventă a măsurilor fiscale va întâmpina inevitabil rezistență, dar revenirea la toleranță și ajustări superficiale ar perpetua vulnerabilitățile economice.
Concluzie
Evaziunea fiscală reprezintă un test de maturitate pentru statul român, iar modul în care va fi gestionată în anii următori va determina dacă economia va reacționa la crize sau va începe să le prevină.
E greu de crezut că, după atâta timp, evaziunea fiscală rămâne o problemă atât de mare. Chiar nu s-a găsit o soluție viabilă pentru a combate acest fenomen?
Într-adevăr, este frustrant să vezi cum contribuabilii cinstiți plătesc prețul pentru abuzurile altora. Statul ar trebui să ia măsuri mai dure împotriva celor care evadează.
Aș vrea să știu ce măsuri concrete s-au luat în ultima vreme pentru a reduce evaziunea fiscală. E clar că ceva nu funcționează!
Mă întreb dacă mentalitatea românilor se va schimba vreodată în privința taxelor și impozitelor. Pare că mulți consideră încă evaziunea ca pe o „întreprindere” profitabilă.
Ce impact are evaziunea asupra dezvoltării economice? Poate că cei de la conducere ar trebui să se gândească și la noi, cei care ne plătim datoriile!
Mi se pare că statul trebuie să fie mai transparent în ceea ce privește utilizarea banilor publici. Atunci poate oamenii ar fi mai dispuși să plătească taxe.
Există teoria că unii oameni din sistem beneficiază direct de pe urma evaziunii fiscale. Cât de adevărată e treaba asta?