Sondaj privind mamele angajate în străinătate
Un studiu realizat de Salvați Copiii România arată că 46% dintre părinții români plecați la muncă în străinătate își justifică această decizie prin salariul insuficient pentru a întreține familia. Alte motive includ îmbunătățirea situației financiare (28%), pierderea locului de muncă în România (9%), construirea sau renovarea unei case (5%) și nevoia de a susține studiile copiilor (3%). Studiul evidențiază o diferență semnificativă între femei și bărbați: 10% dintre femei declară că nu au găsit loc de muncă în România, comparativ cu 5% dintre bărbați, ceea ce subliniază necesitatea de locuri de muncă pentru femeile cu educație medie și elementară.
Intenția de întoarcere în țară
Un procent de 82% dintre părinți intenționează să renunțe la munca în străinătate în următorii ani. Motivele care i-ar determina să se întoarcă mai repede includ găsirea unor locuri de muncă mai bine plătite în România (75%), taxe mai mici (51%), probleme familiale (46%) și o infrastructură de sănătate mai bună (41%). Alte motive menționate sunt calitatea serviciilor publice (40%), infrastructura educațională (37%), siguranța în țară (22%) și înaintarea în vârstă (12%).
Impactul plecării asupra relației cu copiii
Părinții plecați sunt, în medie, de șase ani în străinătate, iar 67% dintre tați și 75% dintre mame sunt plecați de mai mult de trei ani. Mai mult de jumătate dintre părinții cu copii în România lipsesc o treime din copilăria acestora, afectând în special vârsta educației primare și preadolescența. 41% dintre părinții plecați consideră că le lipsește cel mai mult timpul petrecut cu copiii, 33% menționează momentele importante din viața acestora, 21% dragostea copilului, iar 6% comunicarea.
Starea psihologică a părinților
În ceea ce privește starea psihologică, 48% dintre tați nu resimt disconfort, în timp ce doar 17% dintre mame afirmă același lucru. Mamele se confruntă cu sentimente de singurătate (57%) și tristețe (51%). Sentimentul de neputință în fața situației este resimțit de 30% dintre mame, comparativ cu 11% dintre tați. Aproape 10% dintre părinți au consultat un psiholog, proporția fiind mai mare în rândul femeilor (14%) decât în rândul bărbaților (3%).
Provocările întâmpinate de părinți
91% dintre respondenți consideră că menținerea legăturii emoționale cu copiii din România reprezintă o provocare majoră. Problemele de integrare culturală și adaptare în țara de rezidență sunt menționate de 83% dintre părinți, iar 26% se confruntă cu dificultăți în comunicarea cu instituțiile din România. Lipsurile emoționale resimțite includ absența copiilor (94%), lipsa familiei (80%), sprijinul din România (55%), sprijinul din țara de destinație (40%) și absența prietenilor (22%).
Concluzie
Fenomenul părinților plecați la muncă în străinătate are implicații profunde asupra relațiilor familiale și stării emoționale, evidențiind o nevoie acută de măsuri care să sprijine întoarcerea acestora în România și integrarea lor în piața muncii locale.
E trist să vezi că mamele care muncesc în străinătate se confruntă cu astfel de dificultăți. E clar că mulți dintre noi ne dorim să ne întoarcem acasă, dar ce opțiuni avem?
Mă întreb dacă autoritățile sunt conștiente de aceste probleme. Poate ar trebui să facem mai mult pentru a sprijini familiile care vor să revină în țară.
Este frustrant să afli că multe mame nu pot găsi un loc de muncă decent odată ce decid să revină acasă. De ce nu se îmbunătățește situația pe piața muncii din România?
Am auzit și eu despre acest sondaj și cred că reflectă realitatea dureroasă a multor români plecați în străinătate. E greu să te adaptezi când ai fost plecat atât de mult timp!
Știu multe mame care s-au întors din diaspora și s-au lovit de uși închise la angajare. E o situație frustrantă, mai ales având în vedere eforturile pe care le fac pentru a oferi un viitor mai bun copiilor lor.
Aș vrea să știu cum putem ajuta aceste femei! Poate ar trebui organizate campanii prin intermediul companiilor din România pentru a atrage talentul revenit din străinătate?
E bine ca astfel de studii să iasă la iveală, dar mă tem că rămân doar niște statistici fără impact real asupra vieții oamenilor. Ar fi nevoie de măsuri concrete, nu doar discuții!
Nu pot să nu mă întreb cât de greu trebuie să fie pentru acele mame să se adapteze la o piață a muncii care pare atât de diferită acasă. Poate că e timpul ca autoritățile să ofere mai mult suport pentru a le ajuta să se reintegreze.
E trist că 46% dintre părinți simt nevoia să plece în străinătate pentru un salariu decent. Ar trebui să ne gândim serios la motivele care îi fac pe români să caute oportunități în afaceri, iar aici acasă lucrurile par atât de stagnante.
Am observat și eu că mulți prieteni s-au întors din străinătate, dar nu au găsit locuri de muncă corespunzătoare cu experiența lor. E frustrant când îți dai seama că, chiar dacă ai muncit din greu peste hotare, nu e suficient pentru a avea succes acasă.
Îmi imaginez cât de mult le lipsesc copiilor acești părinți care muncesc departe și câte sacrificii fac ei! Poate ar fi bine dacă am crea niște programe care să faciliteze revenirea lor în țară.
Mi-ar plăcea să văd o discuție deschisă despre condițiile economice din România și cum putem atrage aceste talente înapoi acasă. Nu e vorba doar despre salarii, ci și despre un mediu propice dezvoltării profesionale.
Cine știe ce s-ar putea schimba dacă mamele acestea ar avea parte de sprijin real din partea guvernului? Cred că multe dintre ele ar prefera să stea acasă cu copiii decât să lucreze în condiții precare altundeva.
Se pare că acest sondaj scoate la iveală niște adevăruri dureroase despre situația economică a României! De ce credem mereu că soluțiile sunt peste hotare? Ar trebui poate mai întâi sa rezolvăm problemele interne înainte de a privi spre alte orizonturi!