Stelian Ion denunță neregulile de la ÎCCJ în cazurile de evaziune fiscală
Stelian Ion, fost ministru al Justiției, a criticat modul în care Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) gestionează cazurile majore de evaziune fiscală, afirmând că, în cadrul unui stat de drept, astfel de situații nu pot fi considerate „bâlbe tehnice”. Ion subliniază că responsabilitatea revine conducerii instanței, în special președintei Lia Savonea, care nu ar trebui să rămână tăcută în fața acestor probleme.
Controversele privind interpretarea legii
În cadrul unei sesiuni desfășurate la ÎCCJ, s-a discutat despre interpretarea articolului 10 din Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală, în special legat de impactul lipsei unui raport de expertiză de specialitate asupra actului de sesizare a instanței. Stelian Ion a evidențiat că această discuție nu este una pur teoretică, ci că soarta unor dosare importante depinde de interpretarea corectă a legii. El a menționat că minuta unei decizii a fost inițial publicată într-o formă care afirma că lipsa expertizei nu atrage neregularitatea, dar a fost ulterior modificată, stabilind contrariul. Această schimbare bruscă ridică suspiciuni serioase cu privire la integritatea procesului judiciar.
Impactul asupra încrederii publicului
Ion a mai subliniat că acest episod nu este unul izolat, făcând referire la afirmațiile judecătoarei Raluca Moroșanu, care a semnalat presiuni în sistem pentru a trata evaziunea fiscală ca o problemă administrativă, nu ca o infracțiune penală gravă. El consideră că astfel de practici afectează grav încrederea publicului în justiție și sugerează că schimbările bruște în deciziile instanței favorizează constant inculpații, ceea ce poate duce la percepția unor practici nelegitime în sistemul judiciar.
Răspunsul ÎCCJ
În urma acuzațiilor, ÎCCJ a emis un comunicat în care a explicat că diferența dintre cele două versiuni ale aceleași hotărâri nu reprezintă o schimbare a soluției pronunțate, ci o „eroare umană de publicare” care a fost corectată odată ce neconcordanța a fost identificată. Instanța a subliniat că această situație nu afectează valabilitatea hotărârii și a anunțat declanșarea unei verificări administrative pentru a preveni apariția unor situații similare în viitor.
Concluzie
Controversele legate de modul de gestionare a cazurilor de evaziune fiscală la ÎCCJ subliniază o potențială criză de încredere în sistemul judiciar, cu implicații semnificative pentru percepția publicului și integritatea procesului legal în România.
Nu înțeleg cum de ajung aceste cazuri de evaziune să fie tratate cu atâta superficialitate. Dacă cei care ar trebui să aplice legea nu o fac corect, atunci unde ne mai aflăm?
Mi se pare că e timpul ca toți cetățenii să fim mai atenți la astfel de nereguli. Într-adevăr, trebuie să existe transparență și responsabilitate în justiție.
Se vorbește mult despre reformele din sistemul judiciar, dar acțiunile concrete lipsesc cu desăvârșire! E frustrant să vezi cum adevărul este ascuns sub preș.
Oare ce motive stau în spatele acestei lipse de acțiune? Parcă avem parte de un joc complicat și nimeni nu iese câștigător până la urmă….