Aspecte Generale despre Anxietatea Socială la Adolescenți
Anxietatea socială este adesea asociată cu timiditatea și retragerea socială, dar cercetările recente sugerează o imagine mai complexă, în special în rândul adolescenților. Un studiu publicat în Personality and Individual Differences evidențiază că, pentru unii tineri, anxietatea socială poate include și comportamente precum agresivitatea, impulsivitatea și trăsături narcisice.
Regândirea Manifestărilor Anxietății Sociale
Studiul coordonat de Mollie J. Eriksson de la Universitatea McMaster din Canada subliniază că abordarea clinică tradițională a anxietății sociale s-a concentrat prea mult pe inhibiție și evitarea fricii. Această perspectivă nu reflectă realitatea multor adolescenți, care pot răspunde fricii sociale prin comportamente externe, complicând astfel identificarea simptomelor.
Profiluri Distincte ale Adolescenților cu Anxietate Socială
Cercetarea a analizat datele a 298 de adolescenți cu vârste între 12 și 17 ani, folosind chestionare de autoevaluare pentru a măsura anxietatea socială, impulsivitatea, agresivitatea și formele de narcisism. Au fost identificate trei grupuri distincte:
- Aproape 50% dintre participanți au prezentat niveluri scăzute la toate măsurile, fiind considerați bine adaptați.
- 30% s-au încadrat în profilul clasic de anxietate socială, cu anxietate ridicată și narcisism vulnerabil, dar agresivitate redusă.
- 25% au constituit un grup atipic, cu anxietate socială moderată, impulsivitate crescută și agresivitate ridicată, având cele mai mari scoruri la narcisismul vulnerabil și grandios.
Diferente de Gen și Implicații Clinice
Băieții au fost mai predispuși decât fetele să se regăsească în profilul agresiv atipic, ceea ce poate reflecta norme sociale care descurajează exprimarea vulnerabilității. Autorii studiului subliniază că aceste profiluri nu sunt diagnostice fixe. Deși datele sunt transversale, studiul sugerează că trăsăturile narcisice ar putea să nu fie cauza anxietății agresive, ci să apară concomitent.
Concluzie
Identificarea timpurie a acestor tipare atipice de anxietate socială ar putea conduce la intervenții mai adaptate și la rezultate mai bune pe termen lung pentru adolescenți.
