Supravegherea de masă în Africa
Expansiunea rapidă a sistemelor de supraveghere de masă alimentate de inteligența artificială în Africa încalcă dreptul la intimitate al cetățenilor și are un efect descurajator asupra societății, conform experților în drepturile omului și tehnologiilor emergente. Potrivit unui raport recent al Institutului de Studii pentru Dezvoltare, cel puțin 2 miliarde de dolari au fost cheltuiți de 11 guverne africane pe tehnologia de supraveghere construită în China, care recunoaște fețele și monitorizează mișcările.
Investiții și justificări guvernamentale
Aceste guverne justifică implementarea acestor sisteme prin invocarea securității naționale, dar raportul avertizează că există puține reglementări în acest sens. Companiile chineze vând adesea tehnologia în pachete care includ sisteme de camere de supraveghere, recunoaștere facială, colectarea datelor biometrice și camere care urmăresc mișcările vehiculelor, prezentându-le ca instrumente pentru modernizarea rapidă a orașelor și reducerea criminalității. Cu toate acestea, cercetătorii din cadrul Rețelei Africane pentru Drepturile Digitale au afirmat că nu există dovezi că aceste sisteme reduc criminalitatea.
Impactul asupra drepturilor omului
Aceste tehnologii permit guvernelor să supravegheze activiștii pentru drepturile omului și opoziția politică, să aresteze protestatarii și să conducă jurnaliștii la autocenzură. Wairagala Wakabi, director executiv al organizației de politici Cipesa, a declarat că această supraveghere pe scară largă și invazivă a spațiilor publice nu este „legală, necesară sau proporțională” cu scopul legitim de a asigura securitatea. Istoria arată că aceasta este o unealtă folosită de guverne pentru a invada intimitatea cetățenilor și a sugruma libertatea de mișcare și de exprimare.
Cheltuieli și implementare
Nigeria este țara care a investit cel mai mult în infrastructură, cheltuind 470 de milioane de dolari pentru 10.000 de camere inteligente, în timp ce Egiptul a instalat 6.000, iar Algeria și Uganda au aproximativ 5.000 fiecare. În medie, cele 11 țări au cheltuit 240 de milioane de dolari, adesea finanțate prin împrumuturi de la bănci chineze.
Reglementări și riscuri
Raportul subliniază preocupările legate de lipsa reglementărilor sau a unui cadru legal pentru stocarea și utilizarea datelor personale, având în vedere desfășurarea rapidă a acestei tehnologii. Bulelani Jili, profesor asistent la Universitatea Georgetown, a menționat că, chiar și introducerea de legi, poate fi periculoasă, având în vedere că supravegherea activităților online a fost folosită adesea pentru a reprima disidența.
Consecințele sociale
Sursele de supraveghere au fost utilizate deja pentru a monitoriza activiștii din Uganda și pentru a reprima protestele conduse de generația Z în Kenya. Jili a avertizat că comunitățile istoric marginalizate, activiștii politici, jurnaliștii și grupurile minoritare pot fi afectate disproporționat atunci când aceste tehnologii devin integrate în practicile de poliție și de informații. Yosr Jouini, care a redactat secțiunea raportului referitoare la Algeria, a subliniat că sistemele au fost inițial introduse în legătură cu proiectele de „orașe inteligente”, dar au devenit, în realitate, mai mult un instrument pentru forțele de securitate.
Concluzie
Expansiunea sistemelor de supraveghere alimentate de inteligența artificială în Africa ridică îngrijorări serioase privind drepturile fundamentale ale cetățenilor și libertățile civile, având potențialul de a restricționa libertatea de exprimare și de asociere în viitor.
Supravegherea de masă pare că devine o normă în multe colțuri ale lumii, dar în Africa este cu adevărat îngrijorătoare. Cum putem să ne apărăm dreptul la intimitate când tehnologia avansează atât de rapid?
Este uimitor cum progresele tehnologice pot avea efecte atât de negative asupra libertăților noastre fundamentale. Ar trebui să existe reglementări mai stricte pentru a proteja cetățenii.
Mă întreb dacă oamenii din Africa sunt conștienți de amploarea acestei supravegheri. Poate ar trebui să se organizeze mai mult pentru a-și apăra drepturile.
Pe de altă parte, unii ar putea spune că aceste sisteme sunt necesare pentru securitate. Dar până unde suntem dispuși să renunțăm la libertățile noastre personale?
E clar că există o luptă între tehnologie și drepturile omului. Ce se va întâmpla dacă acest trend continuă? Oamenii vor ajunge să trăiască ca într-un stat polițienesc.
Sunt tot mai multe voci care trag semnale de alarmă, dar ce facem noi ca indivizi pentru a schimba lucrurile? Nu putem rămâne pasivi în fața unei astfel de amenințări!