Tiranul rasist și violența sa: Guernica africană expusă alături de capodopera lui Picasso
La etajul al doilea al muzeului Reina Sofía, în locul unde Guernica lui Picasso a fost expusă pentru prima dată acum 34 de ani, se află acum o lucrare mai mică, dar asemănătoare, intitulată Guernica africană, realizată de artistul sud-african Dumile Feni în 1967. Deși nu are dimensiunea capodoperei lui Picasso, această lucrare transmite o profunzime, o furie și o juxtapunere neliniștitoare între om și animal, lumină și întuneric, inocență și cruzime.
Pe hârtia sa acum îngălbenită, un bărbat cu trei picioare și o mască grotescă pe față mânuiește un băț, o vacă cu un uger umflat alăptează un copil, iar păsările ciugulesc resturi în timp ce figuri întunecate se profilează în fundal. În timp ce furia lui Picasso a fost generată de bombardamentul nazist asupra orașului basc Guernica, furia lui Feni, realizată în creion și cărbune, a fost rezultatul vieții sub apartheid în Africa de Sud.
Expoziția și scopul ei
Guernica africană este piesa centrală a primei expoziții dintr-o nouă serie anuală a muzeului, intitulată „Istoria nu se repetă, dar rimează”. Conform directorului Reina Sofía, Manuel Segade, scopul este de a „aduce lucrări din diferite cadre culturale și geografice și de a le pune alături de Guernica”, astfel încât Guernica africană să ocupe un loc de cinste pe peretele opus capodoperei lui Picasso. Această inițiativă își propune să corecteze prejudecățile din istoria artei, care a marginalizat adesea arta africană și a relegat-o la statutul de meșteșug.
Despre artistul Dumile Feni
Dumile Feni, care a murit în New York în 1991, a fost un artist autodidact, pasionat de arta africană tradițională, de la picturile rupestre la realizarea măștilor. După ce s-a mutat la Johannesburg, a descoperit o scenă culturală urbană vibrantă care prospera în ciuda regimului apartheid. Feni a fost influențat de lucrările unor artiști europeni, inclusiv Picasso, care a fost profund influențat de arta africană.
Impactul și semnificația lucrărilor
Curatoarea expoziției, Tamar Garb, subliniază că Guernica lui Picasso nu ar fi existat fără sculptura africană, menționând că stilizarea și simplificarea lui Picasso au fost influențate de practicile sculpturale africane. Deși există o oarecare circularitate în utilizarea modernismului european de către un artist african pentru a-și recalibra relația cu arta africană, expoziția vizează un dialog și nu doar influență.
Garb avertizează că cele două Guernica nu împărtășesc o temă comună. Guernica lui Picasso este un „strigăt împotriva războiului”, în timp ce Guernica africană este o reacție la violența unei societăți rasiste. Feni a creat o lucrare care reflectă violența și dehumanizarea populației majoritare sub un regim tiranic.
Lucrări suplimentare și contribuția lui Feni
Expoziția include și alte cinci lucrări ale lui Feni, inclusiv un sul de 53 de metri intitulat „Nu ai ști cine este Dumnezeu dacă ți-ar scuipa în ochi” și desenul său impresionant „Hector Pieterson”, care reprezintă un moment tragic din istoria apartheidului. Garb subliniază că Feni ocupă un loc unic în arta secolului XX, utilizând materiale de desen la o scară aproape necunoscută la acea vreme.
Concluzie
Expoziția de la Reina Sofía oferă o oportunitate importantă de a reconsidera influențele culturale și de a recunoaște contribuțiile artistice ale lui Dumile Feni în contextul istoriei artei globale, subliniind importanța dialogului între diferite tradiții artistice.
Aș vrea să știu mai multe despre această „Guernica africană”. Ce a inspirat-o? E fascinant cum arta poate reflecta atât de bine suferința umană.
E trist că violența și rasismul continuă să fie teme actuale. Cred că este important ca astfel de expoziții să ne facă să reflectăm asupra istoriei și a lecțiilor pe care nu le-am învățat.
Sunt curioasă dacă lucrările expuse alături de Picasso au același impact emoțional. Guernica lui e atât de puternică, iar legătura cu alte forme de artă din diferite culturi m-ar putea ajuta să înțeleg mai bine contextul global.
Nu pot să nu mă întreb dacă autoritățile vor lua în considerare mesajele transmise prin aceste lucrări sau totul va rămâne la stadiul de simple exponate… E frustrant!
E un pas important ca muzeele să aducă în prim-plan problemele sociale actuale, dar sper că nu se va transforma într-un simplu spectacol pentru turiști. Ar trebui să ne gândim serios la semnificația acestui tip de artă!