Acuzații de tortură în Liban
Raportorul special al ONU pentru tortură este solicitat să investigheze rolul Libanului în tratarea poetului și activistului egipteano-turc Abdulrahman al-Qaradawi, care este închis în Emiratele Arabe Unite de mai bine de 10 luni pentru un post pe rețelele sociale.
Contextul arestării
Avocatul lui Qaradawi a depus o plângere către raportorul ONU, cerând examinarea situației sale. Qaradawi a fost arestat de autoritățile libaneze după ce s-a întors din Siria în decembrie 2022, unde a sărbătorit căderea fostului președinte sirian Bashar al-Assad. El a postat un videoclip pe rețelele sociale în care critica guvernele Emiratelor, Egiptului și Arabiei Saudite, exprimându-și speranța că acestea vor suferi aceeași soartă ca regimul Assad.
Familia și activitatea lui Qaradawi
Abdulrahman al-Qaradawi provine dintr-o familie activă politic. Tatăl său, Yusuf Qaradawi, a fost un cunoscut savant islamic asociat cu Frăția Musulmană, care a trăit în exil până la moartea sa. Activistul egipteano-turc a fost, de asemenea, un susținător activ al protestelor pentru democrație din Egipt și a fost condamnat în lipsă în Egipt pentru critica adusă justiției.
Extragerea și condițiile de detenție
Emiratele Arabe Unite au convins Libanul să-l aresteze pe Qaradawi, acuzându-l de „știri false” și „tulburarea ordinii publice”. Autoritățile libaneze, sub conducerea fostului prim-ministru Najib Mikati, au acceptat cererea UAE și l-au extrădat pe Qaradawi pe 8 ianuarie, deși acesta nu era cetățean al niciuneia dintre țările implicate. Activitatea sa pe rețelele sociale a creat un precedent îngrijorător pentru libertatea de exprimare în Orientul Mijlociu.
Qaradawi a fost extrădat în ciuda protestelor avocaților săi și a grupurilor pentru drepturile omului, inclusiv Amnesty International, care a avertizat că ar putea fi supus torturii. Guvernul libanez a justificat decizia prin promisiunea Emiratelor de a respecta drepturile lui Qaradawi, promisiune care s-a dovedit a fi falsă. Activistul a fost ținut în izolare timp de mai bine de 10 luni, fără acces la lumina soarelui, într-o locație necunoscută, iar avocații săi susțin că aceste condiții constituie tortură. Până în prezent, el nu a avut acces la un avocat și nu a fost oficial acuzat de nicio infracțiune.
Reacții și apeluri la acțiune
Rodney Dixon, avocatul internațional al lui Qaradawi, a subliniat că, deși fostul guvern libanez a aprobat extrădarea, actualul guvern are obligația legală de a corecta greșelile predecesorilor săi și de a solicita întoarcerea lui Qaradawi. Un purtător de cuvânt al prim-ministrului libanez a declarat că extrădarea nu a avut loc sub actuala administrație, fără a oferi alte comentarii.
Un grup de raportori speciali ai ONU și-a exprimat îngrijorarea cu privire la condițiile de detenție ale lui Qaradawi, afirmând că drepturile acestuia au fost încălcate. Familia sa a declarat că a avut doar două vizite de câte 10 minute în aproape un an de detenție, exprimându-și disperarea și dorința de a-l avea din nou acasă.
Implicații regionale
Detenția lui Qaradawi este percepută ca un precedent periculos în regiune, unde orice guvern nemulțumit de opinia cuiva poate să-l extrădeze pentru a-l închide. Dixon a avertizat că, dacă guvernele pot urmări criticii prin granițe și îi pot închide, nimeni nu este în siguranță. Această situație subliniază necesitatea ca ONU și comunitatea internațională să acționeze rapid pentru a stopa astfel de comportamente.
În concluzie, cazul lui Abdulrahman al-Qaradawi ridică semne de întrebare grave cu privire la respectarea drepturilor omului în regiune și la precedentul pe care îl creează pentru libertatea de exprimare.
E greu de crezut că în zilele noastre încă se mai întâmplă așa ceva. Sper ca ancheta să aducă la lumină adevărul și să ofere justiție celor care suferă din cauza abuzurilor.
În cazul acesta, mă întreb cât de mult va conta opinia publicului internațional. Oare Libanul va lua măsuri sau vor încerca să acopere totul?
Ce tristețe! Un poet care ar trebui să inspire lumea este tratat astfel. E timpul ca toate guvernele să fie trase la răspundere pentru acțiunile lor.
M-aș aștepta ca ONU să reacționeze mai repede în astfel de cazuri, dar parcă uneori pare că nu le pasă suficient. Chiar nu putem tolera tortura sub nicio formă!
Sunt convins că această situație nu e singulară și sunt multe alte cazuri ascunse pe undeva. De ce trebuie să ajungem până aici înainte de a face ceva?
Pe de altă parte, oare cineva chiar crede că investigațiile vor duce la vreo schimbare reală? Se simte un aer de neputință în fața acestor abuzuri sistematice….