Universul liric al lui Adrian Maniu
Adrian Maniu, un poet care a debutat în revistele literare ale vremii, a publicat primele sale versuri sub titlul „Flori de hârtie” în 1968. Poezia sa se diferențiază printr-o abordare avangardistă, având o vervă demolatoare în raport cu modelele literare contemporane.
Poezia „Salomeea”
Una dintre cele mai reprezentative lucrări ale lui Maniu este poemul „Salomeea”, publicat în 1925. Aceasta este o compunere secvențială, construită pe mai multe voci, inclusiv Ioan Botezătorul, Irod, Salomeea și roaba Salomeei. Poemul oscilează între tonuri grave și glumețe, combinând seriozitatea cu parodia, trecând neobservat de la poezie la caricatură.
Tematica și stilul
Discursul lui Ioan Botezătorul alternează între adorația mistică și îndoială, cu momente de lirism autentic. În aria lui Irod se regăsesc dorințe incestuoase și o sensibilitate decadentă, sedusă de artificiul și ornamentația vieții. Salomeea, pe de altă parte, trăiește aventura unei iubiri imposibile, care se încheie cu moartea.
Elemente de comedie absurdă
Indicațiile de regie din „Salomeea” introduc un element de comedie absurdă, transformând drama biblică în farsă. În replicile personajelor se reflectă o dispariție a funcției de comunicare a limbajului, cu dialoguri ilogice care subliniază absurdul situației.
Antagonismul dintre Poet și Măscărici
Personajele Poet și Măscărici reflectă fațetele contradictorii ale personalității lui Maniu. Poetul, deși creează poezie, o ridiculizează și o discreditează, asumându-și condiția derizorie a creației. Disonanța se manifestă atât în expresie, cât și în structura eului, cu o tensiune între credință și necredință, axată pe estetică mai degrabă decât pe metafizică.
Recepția critică
„Salomeea” a fost, la momentul apariției, privită cu suspiciune de critica literară. E. Lovinescu și G. Călinescu au avut aprecieri critice, considerând că poemul conține intervenții nedorite care subminează lirismul. Totuși, lucrarea este esențială în contextul avangardismului și al dezvoltării poeziei românești.
Concluzie
Poezia lui Adrian Maniu, în special „Salomeea”, reprezintă un moment revoluționar în lirica românească, anunțând un nou concept de poeticitate care îmbină seriozitatea cu parodia, influențând astfel direcția literară viitoare.
