Problemele Centralei Nucleare Cernavodă
Fostul premier Adrian Năstase consideră că problemele actuale de la Centrala Nucleară Cernavodă sunt cauzate de lipsa de continuitate în marile proiecte energetice ale României. La 14 ani după ce solicita urgentarea Unităților 3 și 4, Năstase observă că aceste reactoare nu produc energie și susține că, dacă proiectul ar fi fost finalizat, sistemele de captare a apei ar fi putut fi adaptate, evitând astfel dificultățile actuale cauzate de scăderea nivelului Dunării.
Unitățile 3 și 4: Oportunitate ratată
Adrian Năstase reamintește că, între 2003 și 2004, Guvernul pe care îl conducea pregătise reluarea lucrărilor la Unitățile 3 și 4. La acea vreme, fusese constituit un comitet interministerial și fusese elaborat un studiu de fezabilitate, iar 18 companii românești și străine își manifestaseră interesul pentru participarea la proiect. Din păcate, au urmat schimbări frecvente ale formulelor de finanțare și retragerea investitorilor, lăsând Unitățile 3 și 4 încă pe hârtie după peste două decenii.
Impactul asupra producției de energie
Cele două reactoare funcționale de la Cernavodă contribuie cu peste 18% la producția națională de energie electrică. Finalizarea Unităților 3 și 4 ar putea crește această pondere la aproximativ 33%, generând în același timp circa 19.000 de locuri de muncă. Năstase subliniază importanța acestor unități nu doar pentru producția de energie, ci și pentru securitatea energetică a României și poziția sa în contextul geopolitic european.
Proiectul Unităților 3 și 4: Stadiul actual
În 2023, a fost semnat Acordul de Sprijin între statul român și Nuclearelectrica, iar în noiembrie 2024 a fost semnat un contract pentru servicii de inginerie, cu o valoare estimată de 3,2 miliarde de euro. Totuși, Năstase avertizează că proiectul nu a primit încă Decizia Finală de Investiție, iar fezabilitatea trebuie reevaluată.
Retehnologizarea Unității 1
România inițiază, de asemenea, retehnologizarea Unității 1, cu un contract estimat la 1,9 miliarde de euro. Lucrările au început în 2025 și se preconizează că Unitatea 1 va reveni în exploatare în 2030, după o intervenție de aproximativ 30 de ani.
Investiții și industrie românească
Năstase subliniază că investițiile în domeniul nuclear trebuie evaluate nu doar prin cantitatea de energie produsă, ci și prin impactul asupra industriei românești. El cere o abordare similară pentru retehnologizarea Unității 1 și pentru proiectele Unităților 3 și 4, întrebându-se cât din aceste investiții vor rămâne în România și câți specialiști vor fi formați.
Concluzie
Adrian Năstase evidențiază necesitatea de a construi independența energetică a României prin finalizarea proiectelor nucleare, subliniind că investițiile trebuie să beneficieze economia națională pentru a asigura un viitor energetic sustenabil.
