Alerta privind îngrijirea seniorilor în România
Patronatul Furnizorilor Privați de Servicii Sociale (PFPSS) și Asociația Directorilor Instituțiilor pentru Vârstnici (ADIV) au trimis o scrisoare deschisă către instituțiile statului, avertizând asupra riscului unui „colaps social și medical” în îngrijirea vârstnicilor și a persoanelor cu dizabilități în România. Cele două organizații solicită un moratoriu asupra măsurilor restrictive, analiza efectelor schimbărilor legislative din 2024 și includerea furnizorilor privați licențiați în grupurile de lucru pentru reforma sistemului.
Impactul măsurilor legislative
Organizațiile subliniază că măsurile adoptate recent, menite să crească siguranța beneficiarilor, au avut efecte contrare, determinând unele unități să renunțe la organizarea specifică a serviciilor sociale și să se îndrepte spre activități necontrolate de inspectorii sociali. Aceștia afirmă că statul a ajuns să aibă un control mai redus asupra situației.
Contextul scandalului centrelor neautorizate
Apelul organizațiilor vine în urma scandalului centrelor neautorizate din Bihor, unde 409 persoane vulnerabile au fost identificate. Ministerul Muncii a relocat 394 dintre acestea în servicii sociale din 20 de județe, iar 15 au fost duse în unități medicale. Ministerul a anunțat verificări săptămânale în centrele care au preluat beneficiarii și alocarea a peste 19 milioane de lei pentru acoperirea cheltuielilor de îngrijire până la sfârșitul anului.
Costurile îngrijirii seniorilor
Un studiu atașat scrisorii estimează că un loc într-un centru privat costă minimum 6.113 lei lunar, fără profit, suma fiind compusă în principal din cheltuielile cu personalul și alte costuri operaționale. Costul real pentru un centru nou, cu o capacitate de 60-70%, poate ajunge la 7.500-8.800 lei per beneficiar. Comparativ, pensia medie în România este de 2.782 lei, ceea ce creează un „gol de acces” pentru persoanele cu venituri medii.
Probleme cu autorizațiile ISU
PFPSS și ADIV își exprimă nemulțumirea față de corelarea procedurii de licențiere socială cu autorizația de securitate la incendiu, solicitând ca lipsa autorizației ISU să nu ducă automat la pierderea licenței sociale. Multe cămine funcționează în clădiri vechi, iar adaptările necesare sunt costisitoare.
Propuneri de reformă
Furnizorii propun clasificarea centrelor pe niveluri de servicii, similar modelului hotelier, și introducerea unor vouchere pentru ca persoanele vulnerabile să poată alege centrul în care doresc să fie îngrijite. De asemenea, se cere simplificarea și digitalizarea procesului de licențiere și o mai bună coordonare între diversele ministere implicate.
Concluzie
România se confruntă cu provocări majore în îngrijirea seniorilor, iar autoritățile sunt chemate să reacționeze rapid pentru a evita un colaps în serviciile sociale. O reformă bine gândită este esențială pentru a asigura îngrijirea adecvată a vârstnicilor și persoanelor cu dizabilități.
